Un american la Bucuresti

Aflu dintr-un anunț că excelența sa Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, va susține o conferință publică despre NATO în Secolul 21, în fața studenților Universității București, în data de 8 iunie 2016. Adică, cu exact o lună înaintea Summit-ului Alianței Nord-Atlantice, ce se va întruni la Varșovia, în Polonia.

Foto: romania.usembassy.gov

Probabil că astăzi, 2 iunie 2016, discursul domnului ambasador este deja într-o fază avansată de redactare, dacă nu cumva este deja finalizat. Cu toate acestea, îmi permit să îi sugerez excelenței sale câteva aspecte pe care poate ar vrea să le abordeze, dacă nu cumva s-a și pregătit deja să o facă, fără să mai aștepte sugestiile mele. Nesolicitate, de altfel.

Summit-ul de la Varșovia a fost gândit, de la început, ca pe cel de-al doilea summit NATO de descurajare a unui eventual război iscat de Federația Rusă în Europa, după ce Moscova desconsiderase toate aranjamentele de pace, încredere și cooperare pe care se bazează arhitectura de securitate continentală, prin anexarea provinciei Crimeea, de la Marea Neagră, în 2014. Ca urmare, ne așteptăm ca și acest summit, la fel ca și cel anterior, din Newport, Wales, să anunțe hotărârea aliaților de a se opune oricăror noi tentative ale Rusiei de a zgâlțâi și mai mult aceste aranjamente, până să nu mai rămână nimic din ele.

Unul dintre cele mai importante, dacă nu chiar cel mai important aranjament de securitate continentală și regională este prezența militară americană în Europa. Fără această prezență, cunoscută și cu numele de legătura trans-atlantică a Alianței, ori pilonul american pe care este construit întreagul edificiu de securitate, nu am fi putut avea cei 70 de ani de pace generală.

Nu poate fi o coincidență faptul că postura agesivă a Moscovei în Europa a devenit vizibilă la puțin timp după ce Administrația Obama a anunțat strategia sa de „pivotare” în regiunea Pacificului. Între timp, în statele europene membre NATO, a devenit aproape un indicator de avertizare strategică accentuarea campaniilor sau operațiilor mediatice cu tema prezenței malefice militare americane, temă ce cuprinde ideea că această prezență nu numai că aduce a ocupație militară de tip nou, dar induce cu necesitate o ripostă agresivă rusească.

Adică, în accepțiunea rușilor și a agenților lor de influență a opiniei publice țintă, statele care găzduiesc forțele americane, așa cum este și România, își pierd de două ori din securitate. Odată pentru că sunt ocupate de americani și a doua oară pentru că, având americani pe teritoriul lor, devin automat ținte ale armelor strategice rusești.

În aceste condiții, europenii așteaptă de la orice discurs american cu tema NATO răspunsuri la câteva întrebări esențiale. Și nu numai răspunsuri ca atare, dar și indicii, dacă nu chiar garanții, că aceste răspunsuri sunt valabile, sincere și credibile.

Este conștientă America de rolul strategic, istoric, pe care îl joacă în menținerea păcii și securității în Europa, continentul cu cele mai dese, mai extinse și mai devastatoare conflagrații, de-a lungul istoriei, până la permanentizarea acestei prezențe americane pe teritorul său?

Când zicem America, nu ne gândim doar la actuala Administrație, ci la întreaga națiune adunată sub drapelul cu stele argintii și dungi roșii și albe. Atât întrebarea cât și precizarea noastră sunt legitime, în condițiile în care vedem la televizor zeci de mii de americani care ovaționează ideea că America nu are nicio responsabilitate strategică pentru pacea mondială sau cea europeană. Și mai aflăm că sunt alte multe milioane de americani care l-ar vota pe cel ce are asemenea idei.

Este conștientă America de faptul că popoarele europene care îi găzduiesc forțele au făcut o alegere strategică conștientă, bazată pe comuniunea de valori cu națiunea americană și nu doar au reacționat pozitiv la o ocazie profitabilă, „abuzând” națiunea americană?

Ce motive am putea găsi ca să stăm liniștiți și să nu ne așteptăm ca, la un moment dat, în viitorul previzibil, să ne trezim cu o notă de plată pentru faptul că suntem aliați, alta decât cea pe care am convenit să o plătim, atunci când ne-am aliat cu Statele Unite pentru asigurarea păcii și securității la noi acasă, în Europa? Ne referim la un fel de taxă pe „abuzul” de America, plătibilă în bani sau în natură, viitorului președinte.

Nu ne gândim aici doar la un anumit candidat la președinția americană, cel care propune un fel de târg comercial, în locul unor aranjamente strategice de securitate globală și continentală. Acest candidat este mai puțin semnificativ în ecuația strategică, chiar dacă ar avea șanse incontestabile să devină președintele tuturor americanilor. Îngrijorătoare este opinia publică ce se formează acum pentru susținerea unor idei izolaționiste, îngust-comerciale, de profit imediat, în esență irațional-populiste, opuse intenționat comandamentelor superioare, strategice, istorice. Pentru că, odată însușite asemenea idei, opinia publică americană ce le adoptă ar putea influența politica de securitate a oricărei administrații, indiferent de numele ocupantului Biroului Oval de la Casa Albă.

Ce are de gând America să facă în continuare, pentru descurajarea tentativelor rusești sau ale oricărei alte națiuni ce ar vrea să profite de pe urma șubrezirii arhitecturii de securitate europene, altceva decât prezența sa militară, permanentă sau la chemare, în termen scurt?

Concret, are de gând America să stea și să aștepte ca sacțiunile aplicate în prezent să își facă efectul? Ori să aștepte ca altcineva să preia inițiativa unor negocieri strategice, pentru reconfigurarea aranjamentelor de securitate euro-atlantice? Și mai concret, în condițiile în care s-a dovedit că statele slabe, șubrede sau corupte sunt ținte predilecte ale influenței strategice rusești, cum este cazul recent al Greciei, ce are de gând America să facă pentru întărirea acestor state? Altceva decât prezența sa militară, desigur.

În fine, având în vedere că Summit-ul de la Varșovia are loc cu luni bune înainte de alegerea unui nou președinte american, dar deciziile Summit-lui se iau pentru cel puțin doi ani de atunci în continuare, care sunt elementele de dialog prin care Statele Unite își conving aliații lor că ceea ce se va conveni la acest Summit va fi implementat de Administrația lor, indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale?

Desigur, răspunzând la aceste întrebări, excelența sa ambasadorul american în România nu își pierde dreptul său legitim să întrebe, la rândul său, ce fac europenii pentru propria lor securitate? Și numai europenii, așa, în general, ci românii înșiși, că tot ne aflăm la București.

Ba, chiar mai mult decât atât, suntem nerăbdători să aflăm și ce așteaptă America de la noi, românii, dacă tot suntem aliați în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – NATO.