Pe asfalt, murea un fluture

Știu. Fluturii sunt frumoși
Ca să nu îi mănânce păsările.
De copil știu că fluturii au culorile vii
Doar cât sunt ei vii. Și se-nsoțesc cu petalele.
Când fluturii mor, culorile mor odată cu ei. Pălesc culorile.
Nu mai sunt de trebuință, să îi apere
Pe fluturi de păsările flămânde de insecte.
Doar eu, copilul, mânat de adulții de atunci, omoram fluturi
Ca să le insectez aripile colorate. Mirându-mă peste poate
Că splendidele culori se veștezesc a moarte.
Toate.