Alianța de centru stanga-n-prejur

Cu experiența masivă, dobândită în ultimile două decenii, că, în România, ceea ce vedem cu ochiul liber nu este, întotdeauna, exact așa, putem privi cu multă suspiciune recenta Alianță de Centru-Stânga dintre Partidul Social Democrat (PSD) și Uniunea NPR (UNPR).

Ce am văzut? L-am văzut pe socrul mic al domnului premier Victor Ponta explicând că PSD a primit un „sprijin foarte important în Parlament” de la UNPR și, în consecință, alianța politică dintre cele două formațiuni politice va deveni, la tribunal, una electorală.

L-am mai văzut pe vicepreședintele UNPR Cristian Diaconescu intrând pe poarta sediului de campanie al domnului Băsescu Traian, suspendatul, unde își desfășoară activitatea, în calitate de consilier băsescian. L-am mai văzut pe un alt vice uneperist, Nicolicea, care a explicat că, dacă „voiau să intre în USL (Uniunea Social Liberală, formată din PSD, Partidul Național Liberal și Partidul Conservator), intrau din prima”. Dar nu au vrut. Au vrut însă o alianță la tribunal cu PSD și au obținut-o, cu extremă diligență.

Nu l-am văzut însă pe domnul Oprea G. nici clipind des, nici rotindu-și ochii în cap, pe această temă, ori pe alte teme politice presante.

Nu are rost să cădem în păcatul speculațiilor privind dedesupturile acestei Alianțe. Or fi conspirative, or fi acoperite, or fi oculte sau mafiote, treaba lor de aliați. Este, însă, evident, că Alianța asta este mai mult o mezalianță, însă fără să știm cu precizie cine din cuplu este partea de condiție inferioară.

La o apreciere superficială, am putea zice că este UNPR, pentru că este format exclusiv din dezertori și trădători politici, care nu au cum să fie de condiție bună, indiferent cu câte grade și stele s-au împăunat ei. Dar uneperiștii sunt cei ce au fost curtați, ceruți și aliați de domnii Ponta, Sârbu și rudele, ori vecinii. Deci, ei sunt cei prețioși în Alianță. Ceea ce înseamnă că nu au cum să fie de condiție inferioară.

Deoarece nimeni nu a declarat public nimic despre asta, nu știm care este valoarea lor adevărată, ori care este calitatea lor politică, ce îi face pe uneperiști atât de atractivi. Foarte probabil, acestea au de-a face cu faptul că domniile lor sunt militari, fie ei descoperiți sau acoperiți, fie ei de armată ori de servicii secrete, ori și de una și de alta, în același timp. Și ei sunt valoroși pentru că doar militarii se bucură de peste 50 la sută încredere, în rândul poporului român. Restul politicienilor se zbat între 60 și 80 la sută neîncredere.

Și mai au uneperiștii vreo sută de mii de pensionari militari cărora le-a crescut domnul Băsescu pensiile, ceea ce i-ar aduce vreo 300.000 de voturi sigure, pe care și contează domnia sa, așa cum a și declarat, de altfel. Prin Alianța de Centru-Stânga, aceste voturi ar ajunge, se speră, la PSD.

Dar acestea sunt doar presupuneri. Ceea ce este sigur, este că aliați sau nu, nici unul și nici celălalt din cele două partide nu vor primi, sub nici o formă și în nicio circumstanță, votul meu.

La vot

Astăzi este luni, dar va veni și duminica asta, când vor fi alegerile locale. Locuitor al Bucureștilor și al Sectorului 6, eu mă voi duce la vot. Nici nu este mare efort, căci secția de votare este chiar peste drum. De fapt, chiar peste alee. Și mă voi duce la vot ca să nu fiu catalogat în toate felurile în care cei ce ne îndeamnă să mergem la vot ne tot amenință că ne vor spune dacă nu mergem.

Votul este secret. Nu veți știi niciodată cu cine am votat eu, deadevăratelea. Problema este că nici eu nu știu cu cine să votez. Așa că votul meu va fi o mare surpriză și pentru mine.

Îmi este clar, însă, cu cine nu o să votez, nici în ruptul capului.

Nu voi vota cu nimeni de sub siglele PDL, UNPR, UDMR, adică partidele și formațiunile politice din fosta coaliție guvernamentală Boc-Ungureanu, pentru că eu sunt un cetățean convins de faptul că aceste partide și formațiuni au guvernat extrem de prost, în detrimentul meu și al oamenilor onești din rândul cărora fac parte. Mai mult, îi bănuiesc pe foștii guvernanți de mari ticăloșii, de spolierea banului public, de trădare de neam și de comportament mafiot. Bineînțeles, cei pe ce care îi știu băsiști, bociști, udriști, opriști sau udemeriști, chiar dacă și-au schimbat tabăra ori sigla, nu vor primi votul meu.

Dar nu voi vota nici cu „independentul” domn doctor Oprescu de la Primăria Capitalei. Și asta nu pentru că nu și-a îndeplinit mare lucru din mandatul ce i l-am încredințat acum patru ani și că a uitat să „ducă lupta” cu corpuția masivă din Primărie, așa cum promisese. Ci pentru că s-a dovedit a fi un individ cu inteligența plecată de la el, care a crezut cu sinceritate că un stadion se construiește pentru tribune, salonul oficial și parcări, nu pentru terenul pe care se desfășoară jocurile sportive și a făcut o construcție „națională” pe care nu s-a putut juca nimic până nu a venit cineva să îi explice, ca unui copil, cum este cu gazonul stadionului. Ori, votul meu nu poate merge la un asemenea om. Dacă nu l-a dus mintea într-o asemenea situație, cum să mă aștept să fie mai deștept în alte probleme ale guvernării Capitalei?!

Cum nu îmi vine să votez nici cu acei candidați onești, bine intenționați, doritori „să facă treabă bună” și să înlocuiască toată șleahta de corupți și nestăui puși în funcții publice de „marile partide”. Aceștia, dacă nu au nimic în spate, cum ar fi o echipă de tehnicieni, sau o organizație puternică și credibilă, ori o experiență de autoritate convingătoare, nu vor putea niciodată să facă față încrengăturilor de „interese” ce s-au țesut fără nici o opreliște prin administrațiile locale în ultimii douăzeci de ani.

Pentru că, vrem sau nu vrem, ne place ori nu ne place, problemele Bucureștilor și ale Sectorului 6 sunt de natură existențială, adică viața noastră este afectată direct de această corupție generalizată și instituționalizată.

Iată doar câteva exemple ilustrative. Sectorul 6 are două cartiere mari: Drumul Taberei și Militari, care au, intenționat, cea mai proastă infrastructură imaginabilă. Militari este principala intrare în București de pe autostrada A1, adică dinspre jumătate de România, dar nu are nici o parcare unde cei ce vin din această jumătate de Țară să își poată lăsa mașinile în siguranță și să circule civilizat cu transportul în comun. Pentru că, dacă ar avea, Bucureștii s-ar descongestiona și nu ar mai putea mafia ridicărilor de mașini să colecteze bani pentru partid și conducătorul iubit, local și central. Atât Drumul Taberei cât și Militari se „varsă” într-o strungă îngustă, în Cotroceni și Panduri, ceea ce face ca mii de tone de carburant să se consume zilnic pe străzile acestor două cartiere, doar pentru statul degeaba în traficul blocat, spre satisfacția benzinarilor și a clienților lor politici și spre distrugerea plămânilor locuitorilor acestor două cartiere. În Militari, pe artera principală, se întrețin „spații verzi”, îngrădite cu drugi masivi de fier, ce alimentează generos conturile celor ce sunt „plătiți” să pună flori sau să vopsească fiarele, pe când mașinile nu au loc să întoarcă la stânga fără să blocheze întreaga bandă.

Cum ar putea un „independent” ori un domn bine intenționat dar singur-singurel, fie el ales primar general sau primar de sector să rezolve asemenea probleme? Dacă ar putea să mă convingă, i-aș da bucuros votul meu. Dar, numai pentru că nu este din gașcă sau că nu este de acord, ca și mine, cu această corupție generalizată, nu poate să îmi ia votul.

Așa că, săptămâna aceasta, aștept sugestii eu cu cine să votez.