Televiziunea Antena 3, care
a devenit, pentru o seară de martie, „leader de piață”, a găzduit, de curând, o
emisiune a domnului Gâdea, director, realizator și moderator, în care angajații
săi l-au lăudat pe directorul ce le modera laudele, în fața telespectatorilor
și a unui public aflat în studio, care se scărpina în cap și în nas, la propriu
și în direct.
Apogeul laudelor a fost
atins atunci când, cu scheme și grafice pregătite „în regie”, s-a demostrat,
fără modestie, că audiența emisiunii respective a fost de cinci ori mai mare
decât cea atinsă de domnul președinte Băsescu Traian, care se confesa, la
Palat, domnului Ion Cristoiu, de la B1.
În treacăt, unul dintre
angajați a menționat, cu îndreptățită mândrie organizațională, că audiența
Antenei 3 se datorează exclusiv directorului realizator și moderator, iar
aceasta nu poate fi pusă, în nici un caz, pe seama invitaților săi. Dovada
incontestabilă fiind cifrele de audiență făcute de domnul premier Mihai Răzvan
Ungureanu, când a „apărut” la TVR, cifre ce au fost mult mai mici decât cele
făcute de același invitat la Antena 3.
Cum eu tocmai scrisesem,
într-un articol anterior, că domnul premier venise în emisiune cu proprii săi
telespectatori, dublând astfel audiența obișnuită a respectivului post TV,
această laudă de sine, menționată mai sus, mi-a atins orgoliul.
Fiind român, primul meu
impuls a fost să blamez publicul din fața televizoarelor pentru șifonarea
propriului meu ego. Adică, avem de a face cu o seamă de proști, de gură-cască,
ce nu pot fi analizați corect și care dau erori de cincizeci la sută. Deci, nu
sunt eu de vină că nu am știut să interpretez corect datele date de audiență,
ci audiența însăși, care nu știe pe ce lume se află, de tâmpită ce este. Dar
mi-am reprimat acest impuls, apelând la educația și cultura mea occidentale.
A doua pornire, ceva mai
rezonabilă, a fost să resping opinia angajatului Antenei 3 citat mai sus, ca
fiind subiectivă, nesinceră și amatoricească, deoarece venea de la un domn care
se consideră genial de „dăștept”, a fost prins de mine într-o ipostază clară de
ipocrizie, cu o altă ocazie, când mi-am oprit atenția asupra domniei sale și,
așa cum mărturisea chiar în emisiune, este de formație „tehnică”, adică nu are
nimic în comun nici cu teoria comunicării, nici cu sociologia ori
psiho-sociologia, deși „predă” tehnici de comunicare în masă la o școală a
„trustului” tutelar. Dar m-am abținut și de la această pornire, pentru că,
trebuie să recunoaștem, nici eu nu sunt chiar modest, deși nu am fost și, sper
să nu ajung niciodată ipocrit, și, cu toate că nici eu nu sunt de formație psiho-sociolog,
mă avânt în discuții și analize apelând la matematici, statistică, teorii de
comunicare, sociologie și psihologie. Adică, cu ce aș avea eu mai multă
dreptate decât cel ce, fără să știe, mi-a atins orgoliul?!
Trecându-mi aceste
porniri, am rămas cu gândirea rațională.
Cei peste 400.000 de telespectatori
care au suplimentat ratingul normal al emisiunii domnului Gâdea trebuie să fi
fost interesați doar de schimbul de idei dintre gazdă și invitat. Poate au fost
interesați și de eventualele scântei ce ar fi trebuit să țâșnească din
ciocnirea acestor idei schimbate între interolcutori, dar este puțin probabil.
Pentru că, atunci când, chiar din prima parte a emisiunii, a fost evident că nu
vor avea parte de așa ceva, telespectatorii suplimentari nu au părăsit
emisiunea, ci au stat cuminți, mai departe, cu ochii ațintiți pe domnii Mihai
Gâdea și Mihai Răzvan Ungureanu.
Faptul că acești 400.000
de telespectatori nu l-au însoțit pe domnul premier și la televiziunea
națională se poate explica prin renumele de obediență și lingușală față de
oricine ar fi la „putere”, pe care această televiziune și l-a dobândit imediat
după ce a devenit „liberă”. Adică, ei nu s-au uitat la TVR pentru că nu aveau
ce să vadă, în afară de propagandă de partid și de stat. Pe când, la o
televiziune aflată în opoziție clară față de putere, era de așteptat ca această
propagandă să nu își găsească locul.
Deci, vestea bună ar fi
că există totuși, în rândul românilor, un segment de vreo jumătate de milion de
cetățeni maturi, din mediul urban, care chiar sunt interesați de problemele
țării și încearcă să găsească persoane și idei pentru rezolvarea lor. Și sunt așa
fără să adere la nici un fel de propagandă, pro sau anti guvernamentală.
O veste și mai bună ar fi
dacă aceștia ar pune și de o atitudine față de aceleași probleme, nu numai să
le acorde atenția cuvenită.
