Gura-cască și audiența

Televiziunea Antena 3, care a devenit, pentru o seară de martie, „leader de piață”, a găzduit, de curând, o emisiune a domnului Gâdea, director, realizator și moderator, în care angajații săi l-au lăudat pe directorul ce le modera laudele, în fața telespectatorilor și a unui public aflat în studio, care se scărpina în cap și în nas, la propriu și în direct.

Apogeul laudelor a fost atins atunci când, cu scheme și grafice pregătite „în regie”, s-a demostrat, fără modestie, că audiența emisiunii respective a fost de cinci ori mai mare decât cea atinsă de domnul președinte Băsescu Traian, care se confesa, la Palat, domnului Ion Cristoiu, de la B1.

În treacăt, unul dintre angajați a menționat, cu îndreptățită mândrie organizațională, că audiența Antenei 3 se datorează exclusiv directorului realizator și moderator, iar aceasta nu poate fi pusă, în nici un caz, pe seama invitaților săi. Dovada incontestabilă fiind cifrele de audiență făcute de domnul premier Mihai Răzvan Ungureanu, când a „apărut” la TVR, cifre ce au fost mult mai mici decât cele făcute de același invitat la Antena 3.

Cum eu tocmai scrisesem, într-un articol anterior, că domnul premier venise în emisiune cu proprii săi telespectatori, dublând astfel audiența obișnuită a respectivului post TV, această laudă de sine, menționată mai sus, mi-a atins orgoliul.

Fiind român, primul meu impuls a fost să blamez publicul din fața televizoarelor pentru șifonarea propriului meu ego. Adică, avem de a face cu o seamă de proști, de gură-cască, ce nu pot fi analizați corect și care dau erori de cincizeci la sută. Deci, nu sunt eu de vină că nu am știut să interpretez corect datele date de audiență, ci audiența însăși, care nu știe pe ce lume se află, de tâmpită ce este. Dar mi-am reprimat acest impuls, apelând la educația și cultura mea occidentale.

A doua pornire, ceva mai rezonabilă, a fost să resping opinia angajatului Antenei 3 citat mai sus, ca fiind subiectivă, nesinceră și amatoricească, deoarece venea de la un domn care se consideră genial de „dăștept”, a fost prins de mine într-o ipostază clară de ipocrizie, cu o altă ocazie, când mi-am oprit atenția asupra domniei sale și, așa cum mărturisea chiar în emisiune, este de formație „tehnică”, adică nu are nimic în comun nici cu teoria comunicării, nici cu sociologia ori psiho-sociologia, deși „predă” tehnici de comunicare în masă la o școală a „trustului” tutelar. Dar m-am abținut și de la această pornire, pentru că, trebuie să recunoaștem, nici eu nu sunt chiar modest, deși nu am fost și, sper să nu ajung niciodată ipocrit, și, cu toate că nici eu nu sunt de formație psiho-sociolog, mă avânt în discuții și analize apelând la matematici, statistică, teorii de comunicare, sociologie și psihologie. Adică, cu ce aș avea eu mai multă dreptate decât cel ce, fără să știe, mi-a atins orgoliul?!

Trecându-mi aceste porniri, am rămas cu gândirea rațională.

Cei peste 400.000 de telespectatori care au suplimentat ratingul normal al emisiunii domnului Gâdea trebuie să fi fost interesați doar de schimbul de idei dintre gazdă și invitat. Poate au fost interesați și de eventualele scântei ce ar fi trebuit să țâșnească din ciocnirea acestor idei schimbate între interolcutori, dar este puțin probabil. Pentru că, atunci când, chiar din prima parte a emisiunii, a fost evident că nu vor avea parte de așa ceva, telespectatorii suplimentari nu au părăsit emisiunea, ci au stat cuminți, mai departe, cu ochii ațintiți pe domnii Mihai Gâdea și Mihai Răzvan Ungureanu.

Faptul că acești 400.000 de telespectatori nu l-au însoțit pe domnul premier și la televiziunea națională se poate explica prin renumele de obediență și lingușală față de oricine ar fi la „putere”, pe care această televiziune și l-a dobândit imediat după ce a devenit „liberă”. Adică, ei nu s-au uitat la TVR pentru că nu aveau ce să vadă, în afară de propagandă de partid și de stat. Pe când, la o televiziune aflată în opoziție clară față de putere, era de așteptat ca această propagandă să nu își găsească locul.

Deci, vestea bună ar fi că există totuși, în rândul românilor, un segment de vreo jumătate de milion de cetățeni maturi, din mediul urban, care chiar sunt interesați de problemele țării și încearcă să găsească persoane și idei pentru rezolvarea lor. Și sunt așa fără să adere la nici un fel de propagandă, pro sau anti guvernamentală.

O veste și mai bună ar fi dacă aceștia ar pune și de o atitudine față de aceleași probleme, nu numai să le acorde atenția cuvenită.