Jocuri jucate

Cu șapte săptămâni înaintea alegerilor parlamentare de anul acesta 2012, jocurile politice par a fi deja jucate. Deci, rezultatele sunt ca și cunoscute, iar efectele lor pentru următorii patru ani sunt ușor de anticipat. De aceea, mă gândesc serios că nu mai are rost să urmăresc pe mai departe și să comentez „evenimentele” electorale din România, pentru că ar fi ca atunci când ai avea de comentat, cu pasiune și interes, un meci de fotbal transmis în reluare. Chiar dacă nu l-ai văzut în direct, tot îi știi rezultatul, așa că nu mai are niciun farmec să urmărești doar mingicăreala în sine.

Partidele politice pretendente la fotolii parlamentare s-au pliat deja pe condițiile concrete ce trebuie să le îndeplinească pentru a pune mâna pe cât mai multe asemenea fotolii. Printre acestea se situează la loc de frunte listele cu candidați. Aceștia trebuie să fie „eligibili”, adică simpla prezență a numelui lor pe buletinul de vot să atragă cât mai multe voturi. De aceea, unii candidați au apărut direct de pe ecranele televiziunilor de divertisment sau din tabloide pe listele partidelor cu care nu au avut nimic în comun până acum. Și tot de aceea, alții și-au schimbat colegiul uninominal, pentru că simpla prezență a numelui lor pe buletinul de vot în acel colegiu ar fi însemnat aproape niciun vot pentru. Asta, în eventualitatea în care electoratul chiar mai știe pe cine a votat acum patru ani și ce nu a făcut acel votat, de atunci și până acum, pentru el.

O altă condiție a fost să se exploateze rezultatele de la alegerile locale. Atunci, paradoxal, toate partidele au înregistrat succese însemnate. Partidul Democrat Liberal a oținut un număr inexplicabil de mare de aleși județeni și comunali, a dobândit conducerea a două județe și primăria Clujului, deși au dovedit cu prisosință că nu sunt în stare să guverneze în favoarea publicului, ci exclusiv pentru satisfacerea intereselor și poftelor proprii. Cele trei și jumătate partide din Uniunea Social Liberală au avut cele mai mari scoruri din întreaga lor istorie, mai lungă sau mai scurtă, pe când partidul „domnului Dan” a confirmat că există un electorat incredibil de numeros și pentru acesta.

Tema electorală a fost stabilită în consens de toate aceste partide: jos sau sus Băsescu. Restul subiectelor nu mai contează, cel puțin pentru ele și pentru electoratul lor. În context, se va discuta cine dintre partidele politice „dă mai mult” sau, eventual, cine este de așteptat să fure mai puțin. Și, cam atât.

Deci, vorbim de aranjamentele pentru a păstra, a consolida ori a acapara puterea politică în România. Drama este că această putere politică este vizată pentru scopuri și interese personale sau de gașcă și nu pentru obiective naționale ori interesul public. Nici măcar un partid dintre cele parlamentare sau care sunt cunoscute publicului nu face excepție de la această regulă. Astfel, putem spune că știm de pe acum ce se va întâmpla, în România, în următorii patru ani.

Va continua jaful din averea publică, tot mai împuținată, va fi vândută Țara pe bucăți străinilor, în schimbul „susținerii politice” a regimului, vor fi făcute noi împrumuturi de stat pentru a avea guvernanții de unde să împartă familiilor, prietenilor și asociaților, va continua prostirea la propriu a poporului printr-un învățământ public adecvat acestui scop, va sucomba sistemul de sănătate de stat și va scăpa cu viață doar cine poate ori cine are noroc să nu se îmbolnăvească. Bogații vor fi și mai bogați, iar săracii se vor împuțina printr-o selecție naturală accelerată.

Garanția că așa vor sta lucrurile este dată de compoziția listelor de partid pentru aleșii uninominali. Cu excepția câtorva apăruți din eșalonul doi de cadre de partid și a câtorva nepoți de unchi ai actualei nomenclaturi, întâlnim tot aceleași nume și fețe cărora le-am încredințat Țara până acum și care au adus-o unde vedem cu toții cu este: în coada Europei, la distanță imensă de penultimul loc.

Deși leaderii de partid au fost „reformați” pe timpul actualei legislaturi, ce se sfârșește în curând, nici unul dintre noii apăruți nu au confirmat așteptările partidului și ale electoratului, cu excepția scorurilor ce le-au permis să acceadă la puterea executivă locală. Numai că, la fel ca și în cazul puterii politice executive centrale, în sine, obținerea a acestei puteri nu reprezintă mare lucru, atâta timp cât nu știi ce să faci cu ea în favoarea celor ce te-au votat.

Dar, cel mai puternic indiciu că lucrurile vor sta așa cum le anticipăm aici este totala absență a oricăror referințe la problemele Țării și la posibilele soluții politice ale acestor probleme, soluții ale căror transpuneri în viață ar justifica oținerea puterii în stat de cei ce le propun și susțin.

De departe, cea mai presantă, mai spinoasă și mai importantă problemă pe care o are România este corupția generalizată și instituționalizată. Ea este sâmburele tuturor celorlalte probleme, ceva mai vizibile, cum sunt absența investițiilor strategice străine, lipsa de acces la fondurile europene, amânarea intrării în Spațiul Schengen, supremația economiei negre și gri asupra celei legale, prezența elementelor de poliție politică în sânul procuraturii și serviciilor secrete, absența controlului democratic asupra actelor de guvernare, absența unei justiții ferme și independente, subordonarea intereselor naționale unor interese străine și ostile, spolierea banului public și altele asemenea, prea multe pentru a le enumera aici.

Nici măcar un singur candidat la fotoliul de deputat ori de senator nu se poate individualiza cu credibilitate și onestitate ca având vreo intenție de a face ceva, orice, pentru a diminua această corupție generalizată și instituționalizată. Deci, această problemă va persista, neabordată, și în următoarea legislatură. Și va influența negativ toate celelalte aspecte amintite mai sus.

A doua problemă majoră a României, legată indisolubil de cea a corupției dar tratabilă separat, este prezența crimei organizate în toate eșaloanele de putere statală. Chiar în zilele acestea, diferiții „băieți deștepți”, cum i-a numit domnul Băsescu Traian pe șefii diferitelor mafii, de la cea a energiei la cea a aurului sau uraniului, își deschid cuferele cu bani negri pentru a finanța campaniile electorale ale partidelor. Cei și mai deștepți vor finanța toate partidele cu șanse de a fi alese, pentru a nu avea surprize că Parlamentul rezultat din aceste alegeri nu le va fi, în continuare, favorabil. Sub egida lui și a guvernului numit de acesta, ei vor putea continua să prospere, făcând evaziune fiscală și contrabandă, manipulând prețurile produselor proprii pentru a spolia banul public și exportând imensele venituri realizate astfel.

Aflați pe ștatele lor de plată, viitorii aleși și demnitarii numiți de ei vor fi, de fapt, în slujba acestor mafioți aborigeni și, evident, nu vor face nimic pentru a curma acest flagel, crescut ca o tumoare pe organismul slăbit al Țării.

Nici despre eventualele idealuri naționale nu se vorbește în campania pentru alegerile generale din decembrie, pentru simplul motiv că acestea nu au cum să devină subiecte electorale. Pe cine ar interesa, de exemplu, idealul prosperității națiunii în întregul ei, când cei de la putere se îmbogățesc tocmai pentru că poporul sărăcește?!?
Acestea fiind zise, nu văd de ce aș mai avea vreun interes în alegerile de anul ăsta. Știe cineva un alt joc în Țară despre care am putea să vorbim în săptămânile care urmează?