Tragica prostie

Într-o curte mare dintr-un sat din regiunea Abqaiq, Arabia Saudită, s-au adunat câteva sute de oameni să sărbătorească o nuntă. În buna tradiție arabă, bucuria nuntașilor a fost evidențiată cu focuri de armă trase în aer. Singura problemă a fost că aerul era traversat de o linie electrică de înaltă tenisune, pe care gloanțele cât se poate de reale au lovit-o în plin. Aflate încă sub tensiune, cablurile secționate de gloanțe au căzut în curte, peste nuntași. Mai mult, se pare că un asemenea cablu a ajuns să alimenteze cu electricitate poarta de bronz ce închidea singura ieșire din împrejmuirea respectivă. Din această întâmplare au rezultat 25 de morți, în majoritatea lor femei, precum și peste 30 de răniți.

Aveți la dispoziție mai multe moduri de a reflecta la această știre. Unele dintre acestea ar putea fi considerate ofensatoare de unii arabi sau de unii musulmani, care nu posedă simțul umorului negru. Altele ar putea fi considerate ofensatoare de unii creștini care consideră că moartea tragică a unor ființe umane, chiar dacă s-a produs din prostie, nu poate fi ridiculizată sau transformată în subiecte de conversație.

În ceea ce mă privește, îmi exprim aici profunda compasiune pentru toți cei prezenți la acea nuntă și care au experimentat, fără să merite, cum o mare bucurie se transformă, în câteva secunde, într-o mare tragedie. 

Nu sunt primii care au pățit o asemenea transformare profundă. În Afghanistan și în Irak, au mai fost nunți în care s-au tras focuri în aer, ceea ce a fost interpretat de senzorii aliaților ca fiind focuri ostile de armă și, în consecință, nuntașii s-au trezit loviți din aer sau de artileria americană. După care, s-au exprimat regrete și condoleanțe.

Arabii ar trebui să reflecteze nu la schimbarea tradiției lor de a sublinia marile lor bucurii cu consumul de muniție de foc, ci la faptul că ei înșiși și-au schimbat condițiile de mediu înconjurător, în ultimii ani. 

Pe vremea când tradiția a fost introdusă, arabii trăiau o viață mai mult în deșert. Între ei și restul lumii era un ocean de dune și un cer nesfârștit. Când trăgeau cu arma, la sărbătoare, o făceau pentru ca cei de peste zece dune mari să știe că s-a produs o mare bucurie în comunitatea vecină și să poată și ei participa, cu gândul, la aceiași sărbătoare.

Acum, deșertul este străbătut de multe semne ale civilizației occidentale, inclusiv de rețele de electricitate. Dacă vor să dea de știre cuiva din satul vecin, acum au sateliți, telefoane celulare de generația a treia și internetul cu Facebook și Twitter. Armele de foc se folosesc la altceva, în zilele noastre.