Deși este doar numit în
funcție și mai are câteva luni până își va ocupa funcția în care a fost numit,
cea de judecător la Curtea Constituțională a României, domnul Morar Daniel
Marius, fostul procuror șef anticorupt și actualul procuror general delegat la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a aplicat deja
principiul sacrosanct al viitorului său șef, curteanul constituțional cu nevoi
speciale ce răspunde la numele de Zăgrean, care a arătat cum că „măreția
dreptului” constă în faptul că „legile sunt interpretabile”.
Citat de A.M.Press,
domnul Morar a afirmat joi, 28 martie 2013, că „se confundă data decretului de numire cu
data numirii efective. Legea spune că devii incompatibil cu orice altă funcție
în momentul numirii ca judecător. Momentul numirii este 9 iunie. Clar!” Numai că Decretul de numire din data de 25
martie 2013 zice că „domnul Daniel
Marius Morar se numește în funcția de judecător la Curtea Constituțională
pentru un mandat de 9 ani, începând cu data de 9 iunie 2013”. Scriind „începând cu...”, decretul prezidențial
arată cât se poate de clar că se referă la data începerii exercitării funcției
și nu la data numirii pe funcție, care nu poate fi alta decât cea de semnare a
decretului de numire. Altfel, ar fi zis că, pe data de 9 iunie 2013, se
numește... Dar nu a zis așa ceva.
De altfel, doamna Mona Pivniceru, aflată în aceiași
situație de numire în funcția de judecător la Curtea Constituțională, și-a dat
demisia din funcția de ministru al justiției exact la data numirii și nu la
data ocupării funcției, aplicând și domnia sa același principiu al măreției
dreptului prin interpretarea legii cum vrea fiecare.
Dacă aplicăm criteriul corectitudinii și cinstei demonstrate anterior, în
activitatea de magistrat, vom constata că doamna Pivniceru are un trecut
perfect, fără nicio pată, pe când domnul Morar a fost un procuror controversat,
abuziv și, cel puțin într-o instanță, dovedit a fi incorect și chiar necinstit.
Deci, pe baza acestui criteriu, doamna Pivniceru a aplicat corect legea, iar
domnul Morar a încălcat-o. Clar?
Dacă aplicăm criteriul pregătirii și experienței juridice, doamna Pivniceru
are o practică serioasă în domeniul juridic, de peste 30 de ani, ajungând la
nivelul funcției de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, are două
doctorate în drept și este autorul a peste 40 de lucrări teoretice și 60 de
studii de drept. Domnul Morar are o experiență de 22 de ani ca procuror, este
absolvent de facultate de drept și autorul a trei articole de specialitate,
două publicate în buletinul parchetului general și unul în Revista de drept
penal. Deci, atât teoretic cât și practic, doamna Pivniceru are argumente
solide, teoretice și de experiență, în interpretarea corectă și profesională a
oricărui text, pe când domnul Morar nu are asemenea argumente. Clar?
Dacă aplicăm criteriul independenței în gândire, doamna Pivniceru asta a
făcut de-a lungul întregii sale cariere de magistrat, adică a judecat cu mintea
domniei sale orice text ori caz a avut în lucru. Domnul Morar a fost ferit de
un asemenea exercițiu, domnia sa fiind preocupat de mulțumirea celui care l-a
pus și l-a susținut în funcție, oridecâteori a avut de judecat ceva. Așa a fost
cazul cu interpretarea personală a tipului de imunitate de care se bucură
președintele României, care, după mintea domnului Morar, nu poate fi trimis în
judecată pentru nicio infracțiune comisă înainte sau pe timpul exercitării
funcției, indiferent de caracterul acesteia, pentru că este președinte. Clar?
În aceste condiții, putem crede, ca profani în ale măreției dreptului, că
doamna Pivniceru este cea care a interpretat corect legea, iar domnul Morar
este cel care a încălcat-o. Din păcate, însă, în România în care nu domnește
legea, credința noastră este complet lipsită de însemnătate. Ceea ce contează
este doar ce decid șefii noștri, fie ei politici sau juridici. Iar ei decid
după un singur criteriu: cheful fiecăruia. Și așa vor rămâne lucrurile, până
când vom vrea noi să fie altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu