Pasagerul numărul unu

Președintele Statelor Unite ale Americii are dreptul la transport aerian cu Air Force One, care este o aeronavă echipată să servească nu numai pentru transportul propriuzis pe calea aerului dintr-un loc în altul, ci și ca birou și reședință pentru respectivul președinte. Aceasta este, totodată, o misiune permanentă a unei unități speciale a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, care se ocupă de achiziționarea, întreținerea și exploatarea aeronavelor ce îndeplinesc condiția de Air Force One. Dreptul la asemenea transport derivă din faptul că președintele american este comandantul șef al Forțelor Armate și trebuie să fie în măsură să comunice permanent cu aceste forțe armate, în timp ce se deplasează pe distanțe mari.

Ce nu trebuie să uităm că aceste forțe armate americane sunt cele mai puternice din lume, ca număr depășesc populația unui stat cum este Slovenia, sunt răspândite pe toate continentele, iar armamentele nucleare de care dispun cele trei categorii principale de forțe, respectiv aviația, marina și trupele terestre, pot distruge orice formă de viață de pe această planetă cel puțin de două ori. Este, deci, natural ca aranjamentele de comandă și control ale acestor forțe să fie foarte elaborate și de cea mai bună calitate, costurile asociate cu aceste aranjamente fiind întotdeauna mai mici decât cele pe care le-ar putea suferi absența sau calitatea lor scăzută. Ca să vă faceți o idee, echipamentele de comunicații secretizate de pe o aeronavă americană destinată unui comandant militar costă de câteva ori mai mult decât aeronava propriuzisă, dacă ar fi să o cumpere din comerțul cu aeronave. Asta, deoarece o armată cum este cea americană beneficiază de puncte de comandă aeriene, maritime și terestre, care sunt eminamente mobile, adică mai greu de localizat și lovit, în cazul unei confruntări armate, inclusiv cu arme nucleare.

Conform Constituției României, și președintele român este comandantul forțelor armate. Numai că aceste forțe armate sunt printre cele mai slabe din lume, ca număr nu depășesc populația unui trâg de provincie, iar armamentele cele mai distrugătoare de care dispun ele sunt puștile de asalt. În aceste condiții, nu putem vorbi de aranjamente de comandă și control care să justifice existența mai multor puncte de comandă mobile, aeriene, maritime și terestre, nici măcar la nivelul strategic. Cât despre președintele României, deși el este comandant al forțelor armate, el nu are un buton de comandă propiuzis, adică el nu ia nicio decizie de conducere și comandă a resprectivelor forțe, în timp real, care să justifice un punct de comandă strategic, îmbarcat pe o aeronavă de transport.

Deci, pretenția domnului Băsescu Traian, actualul președinte în funcție al României, de a beneficia de o aeronavă care să îl ducă imediat dintr-un loc în altul și să îi permită comunicații securizate instantanee cu „structurile” și „instituțiile” din Țară, când este plecat pe afară, este o pretenție total deplasată. Dacă domniei sale nu îi place să stea cu orele prin aeroporturi, unde să omoare timpul dintre activitatea la care a participat și ora de plecare a cursei comerciale cu care se deplasează, este suficient să închirieze o cursă charter, de la oricare companie de profil din lume, ceea ce, de altfel, a mai făcut și altă dată, chiar atunci când avea avion personal, pus la dispoziție de România. Iar, dacă nu îi decontează cursa charter domnul Gherghina de la Buget, poate găsește bani prin buzunarele proprii, rămași de la afaceri cu terenuri sau cu hă hă hă, unde zicea mai demult domnia sa că zace sursa imensei sale averi personale.