Avem o dilemă nouă

Dilema este următoarea: înțeleg că publicația Dilema veche se adresează doar unor elitiști, în sensul că cititorii lor sunt câțiva și diferiți de toți ceilalți. Ce nu înțeleg eu este dacă, într-adevăr, aceștia sunt atât de diferiți încât nu pricep nici sensul cuvintelor și nici valoarea banilor, sau, ei, bieții cititori, sunt, de fapt, oameni normali, ca noi toți, doar că scriitorii articolelor ce le sunt vârâte sub nas îi cred tâmpiți peste măsură?

Doamna senator Cristiana Irina Anghel semnalează pe Facebook un articol din Dilema veche exclusiv web, intitulat Un tablou: profitoarea încercănată, „stafia” de la CNA şi jurnalistul furios și semnat de un domn Cezar Paul-Bădescu, despre care aflu, tot de la Dilema veche, că este absolvent de facultate și redactorul șef al suplimentului Adevărul literar și artistic. Adică, dacă cineva te întreabă ce ești, tu, când ai 45 de ani, răspunzi că ești absolvent de facultate. Și ce mai ești, continuă să te întrebe cineva? Sunt și redactor șef la nimic, răspunzi tu cu modestie.

Acest autor de articol dilematic vechi spune, în esență, că domnia sa este convins că doamna senator Anghel a stat 70 de zile în greva foamei în anul 2010 pentru nimic altceva decât pentru a primi un beneficiu de 13 mii de lei de-a lungul anului 2011 și o parte din 2012, precum și pentru a fi pusă pe listă la alegerile din 2012.

Concomitent, același autor mai crede și că domnul Robert Turcescu de la B1 TV este de condamnat doar pentru că a oferit „un spectacol jalnic”, a urlat, a dat cu tifla și a vorbit urât într-o emisiune pe subiectul acesta al grevei foamei și consecințele ei materiale pentru grevistă. Altfel, în mintea domnului Paul-Bădescu, domnul Turcescu „are dreptate”.

Numai că dreptatea domnului Turcescu este idioțenie curată. El îl convinge pe domnul Paul-Bădescu că 13 mii de lei, chiar transformați în mintea convinsului în 3000 de euro, reprezintă o sumă pentru care merită să faci greva foamei până în pragul extincției, mai ales atunci când ea urmează să îți fie plătită după un an și în contul unor activități pe care urmează să le prestezi. Iar domnul Paul-Bădescu se repede să își convingă cititorii elitiști de rezonabilitatea acestei idioțenii.

Este foarte probabil ca domnul Cezar Paul-Bădescu să nu fi fost plătit niciodată pentru drepturi de autor, rezultate din propria sa muncă și creație. Sau, să fi fost plătit cu sume mult mai mici, pe măsura valorii propriilor creații, astfel încât 3000 de euro să i se pară o sumă imensă, pentru care merită să faci greva foamei. Cum, la fel de probabil este că acest domn știe cât înseamnă cei 3000 de euro, dar îi consideră idioți și inculți pe proprii săi cititori, fiind convins că îi poate prosti și mai rău decât sunt, vânzându-le ca adevăr elucubrațiile scornite de propaganda anti orice se opune coabitării Băsescu-Ponta.