Din punctul de vedere al
politicului aflat la guvernare, weekendul ce a trecut a fost dedicat
„lămuririi” populației aborigene românești că, deși nu este bine și nici
frumos, nu există altă cale de mers spre progresul Țării decât numirea doamnei
Kővesi Codruța în funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție –
DNA. Marți, 2 aprilie 2013, se pare că va fi ziua în care se va decide dacă,
într-adevăr, respectiva doamnă va fi numită sau nu pe această funcție, numirea
urmând să fie făcută de domnul Ponta Victor, premierul aflat în situația de
ministru interimar de justiție, împreună cu alte numiri. După aceea, cele
decise de domnul Ponta vor fi avizate de Consiliul Superior al Magistraturii –
CSM și, în final, semnate de președintele României, domnul Băsescu Traian.
În total, se pare că sunt
vreo douăzeci de funcții de conducere, care ar trebui ocupate în Procuratură,
între ele fiind și cele de la vârf, deținute, până de curând, în mod cam
abuziv, de doamna Kővesi și de domnul Morar, prima ca procuror general, iar al
doilea ca șef la DNA și, mai apoi, de procuror general adjunct și delegat ca
procuror general.
Așa cum este abordată de domnul premier Ponta, întreaga problemă a numirii
șefilor în Procuratură este una eminamente politică. Iar politica propriuzisă
este că numirile trebuie făcute astfel încât să se mute controlul procurorilor
șefi și ai subordonaților acestora de la domnul Băsescu și camarila domniei
sale la domnul Ponta și colaboratorii săi.
Această problemă este cunoscută de toți cei interesați din Țară și din
afara ei. În străinătate, se pare că sprijinul pentru domnul Băsescu Traian
este mai mare decât cel pentru domnul Ponta Victor. De aceea, acesta din urmă se
arată hotărât să facă un compromis, în sensul în care propune să obțină
controlul doar asupra unora dintre procurori, alții fiind lăsați încă sub
controlul Băsescului. Din acest compromis, domnul Ponta nu are cum să iasă
prost, deoarece acum nu are niciun control, pe când, dacă se acceptă propunerea
sa, această situație se va îmbunătăți exponențial pentru domnia sa. Nu numai că
va avea prioprii săi procurori, dar va fi și recunoscut în străinătate ca
posesor de putere politică. Ceea ce, în mintea domniei sale, nu este puțin
lucru.
Necazul este că cei care încă mai sunt dispuși să îl servească pe domnul
Băsescu sunt din ce în ce mai puțini. În ultimul timp, acest domn a pierdut
câteva pârghii de control, ceea ce indică o tendință de slăbire a puterii sale.
La faimosul CSM, plusul obținut prin punerea procuroarei Hăineală în scaunul de
președinte, în pofida oricărei logici juridice sau a bunului simț, a fost
anulat prin îndepărtarea din consiliu a doi băsiști evidenți, prin acțiunea în
masă a judecătorilor din teritoriu. La partidul din care domnul Băsescu a
continuat să facă parte, de facto,
chiar dacă a renunțat la carnetul de membru, influența domniei sale este în
cădere liberă, evidențiată și de ieșirea cu totul nemaipomenită a domniei sale
pe o rețea de socializare, pentru a-și lua adio de la acest partid, după opt
ani de președinte de stat obligat de Constituție să nu fie afiliat niciunui
partid. În plus, în afara alternativei ca domnul Băsescu să rămână în sfera
puterii politice și administrative și după expirarea mandatului său, peste mai
puțin de douăzeci de luni, cei dispuși să îl servească pe domnul Băsescu știu
că viața lor după schimbarea președintelui nu va fi foarte roză, chiar dacă actualii
guvernanți se dovedesc total incapabili să îi facă să plătească pe cei care au
greșit legal sau moral sub egida Regimului Băsescu. De aceea numele doamnei Kővesi
este sursă de discuții contradictorii, pentru că domnia sa face parte dintr-o
listă foarte scurtă, a celor care sunt constrânși să îl servească pe domnul
Băsescu și în asemenea condiții.
Desigur, adevărata problemă nu este cea prezentată mai sus, ci faptul că,
prin așazisul control politic asupra procurorilor, nu putem înțelege altceva
decât menținerea și consolidarea sistemului complet corupt de justiție în
România.
Moștenit de pe vremea comuniștilor, protejat de post-comuniștii de pe
timpul domnilor președinți Iliescu și Constantinescu, perfecționat de fosta
procuroare comunistă Macovei, sub autoritatea domnului Băsescu și cu
binecuvântarea liberalului Popescu-Tăriceanu și consolidat, în ultimii ani, sub
oblăduirea ambasadorului american la București și a comisarilor europeni, acest
sistem corupt de justiție a ajuns să se personalizeze, purtând numele de Morar-Kővesi.
Așa că, indiferent de „lămuririle”, argumentele sau chiar scuzele pe care le-ar
putea formula domnul Ponta, premierul-ministru interimar al justiției,
menținerea în discuție a doamnei Kővesi nu este altceva decât confimarea
păstrării intacte a integrității și funcționalității sistemului de justiție românesc
în forma sa cea mai coruptă.
De altfel, însăși mișcarea pe care intenționează să o facă domnul Ponta
săptămâna aceasta, să „rezolve criza” numirii șefilor procurorilor prin
acceptarea influenței băsiste asupra unora dintre șefi, în speranța că
președintele României va fi de acord să cedeze controlul asupra celorlalți
procurori șefi domnului Ponta, este un demers corupt în esență.
How many roads
must a man walk down
Before you call
him a man?
Yes, n how many
seas must a white dove sail
Before she sleeps
in the sand?
Yes, n how many
times must the cannonballs fly
Before they’re
forever banned?
The answer, my
friend, is blowin’ in the wind,
The answer is
blowin’ in the wind.
How many years can
a mountain exist
Before its washed
to the sea?
Yes, n how many years can some people exist
Before they’re allowed to be free?
Yes, n how many times can a man turn his head,
Pretending he just doesn’t see?
The answer, my
friend, is blowin’ in the wind,
The answer is
blowin’ in the wind.
How many times must a man look up
Before he can see the sky?
Yes, n how many ears must one man have
Before he can hear people cry?
Yes, n how many deaths will it take till he knows
That too many people have died?
The answer, my
friend, is blowin’ in the wind,
The answer is
blowin’ in the wind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu