Contul curent ca veste bună

„Pe primele două luni ale anului, este pentru prima dată când avem un sold al comerţului exterior pozitiv. Cred că prima dată de la Revoluţie. Sigur, unii dintre dumneavoastră or să se mire, cum s-a întâmplat. S-au cumulat efectele în timp şi iată că reuşim să reducem deficitul de cont curent, chiar să avem surprize precum cele de pe primele două luni ale anului.” Acestea sunt cuvintele domnului Băsescu Traian, rostite luni, 15 aprilie 2013, cu ocazia ungerii în funcția de ministru de justiție a domnului Robert-Marius Cazanciuc.

Nu ar trebui să fie o surpiză pentru nimeni că un domn Băsescu Traian numai zâmbet, anunțând o veste bună, este tot același domn Băsescu Traian, președintele României de azi, de ieri și din totdeauna, așa cum îl știm. Adică inexact, ca să nu spunem incult, aburitor, ca să nu spunem panglicar și disprețuitor pentru orice normă impusă de demnitatea funcției, ca să nu spunem penibil. Înainte de a arăta de ce îl vedem și cu ocazia aceasta pe domnul Băsescu așa cum i-am zis mai sus, trebuie să fac precizarea că, atunci când se adrezează cu „dumneavoastră”, în citatul cu care am deschis acest articol, domnia sa vorbea cu membrii Guvernului Ponta, sau ai „Cabinetului”, cum l-a denumit el, ca și când președintele României ar fi rege, iar Constituția l-ar fi dotat pe acel rege cu un Cabinet de sfătuitori ai suveranului.

Totul a pornit de la un comunicat al Băncii Naționale a României, care arată că „în perioada ianuarie - februarie 2013, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un excedent de 327 milioane euro, comparativ cu un deficit de 657 milioane euro în aceeaşi perioadă din anul 2012”. Bineînțeles, acest comunicat este destinat celor alfabetizați în limbajul macro-econimic, ceea ce, evident, nu este cazul domnului Băsescu, analfabet nu numia în acesta, dar și în multe alte limbaje, cu excepția celui de mahala.

Am să prezint, foarte pe scurt, despre ce este vorba cu termenii macro-economici folosiți aici, nu atât pentru domnul Băsescu, deoarece domnia sa, oricum, nu ar înțelege mare lucru, cât pentru domnul Ponta Victor, premierul „Cabinetului”, care a declarat în mai multe rânduri că, pentru domnia sa, menținerea domnului Băsescu în funcția de președinte al României este o politică de stat.

Contul curent este unul dintre cele două componente ale balanței de plăți, celalaltă componentă fiind contul financiar, sau contul de capital. Balanța de plăți, așa cum îi arată și numele, se determină prin scăderea banilor ieșiți dintr-o țară, din banii care au intrat în aceiași țară, pe o anumită perioadă de timp. Evident, dacă au intrat mai mulți bani decât au ieșit, balanța de plăți este pozitivă, ceea ce este bine, din punct de vedere al descrierii situației macro-economice a acelei țări. Contul curent se referă la partea din acei bani care vine din, sau se duce în activitățile de export-import, fie ele cu bunuri sau cu servicii, la care se mai adaugă și sumele rezultate din venituri și din transferuri curente.

Așa că, atunci când Banca Națională comunică vestea că România a avut un cont curent pozitiv, asta nu înseamnă că a avut un comerț exerior pozitiv, ci că, adunat acest comerț exterior cu veniturile și cu transferurile curente, rezultatul a fost unul pozitiv. Concret, comunicatul Băncii Naționale chiar arată că partea de comerț exterior cu bunuri și servicii a fost, de fapt, negativă cu -23 milioane euro. Numai comerțul exterior cu bunuri a înregistrat de unul singur o balanță negativă de -175 milioane euro. Doar faptul că a fost o balanță pozitivă a serviciilor, o reducere a deficitului comercial și că au intrat o mulțime de bani în Țară prin transferuri, cum sunt banii trimiși acasă de românii care lucrează în străinătate, am ajuns să avem un cont curent pozitiv, pe două luni. Și acest pozitiv nu este în mod absolut, ci doar în comparație cu aceiași perioadă a anului trecut.

De aici rezultă că domnul Băsescu Traian a fost, ca să ne exprimăm elegant, inexact atunci când a zis că „avem un sold al comerțului exterior pozitiv”, în condițiile în care el a fost unul negativ. Este drept că, anul trecut, deficitul pentru aceiași perioadă a fost mult mai mare, dar un deficit tot deficit rămâne, adică un sold negativ. Doar domnul Băsescu îi poate spune acestui deficit că este „pozitiv”. Confuzia asta dintre „soldul” comerțului exterior și contul curent nu este nouă la acest domn. Chiar dacă cei pricepuți din jurul domniei sale nu îndrăznesc să îi spună cum stă treaba cu înțelesul conceptelor cu care „operează” președintele în discursurile sale, ori ei îi spun dar domnia sa nu este atent, atunci măcar bunul simț, dacă l-ar fi avut, i-ar fi indicat că trebuie, cu siguranță, să fie o diferență de conținut între acestea două concepte, deoarece unul este cuprins în cealălalt.

Cu finețea unui hipopotam care traversează o expoziție de porțelanuri, domnul Băsescu îi face mai proști și mai nepricepuți decât domnia sa pe membrii „Cabinetului” Ponta, atunci când le zice că, fără niciun dubiu, unii dintre ei stau cu gura căscată, mirându-se cum de s-a întâmplat o așa minunte de cont curent pozitiv, pe două luni, comparativ cu aceleași două luni ale anului trecut. Adică, ei habar nu au despre marea economie, cum de se produce ea, ca să nu mai vorbim de faptul că nu au niciun merit în facerea minunii respective.

De altfel, ca să nu fie niciun dubiu că meritul nu este al acelor gură-cască prezenți și martori la darea veștii celei bune, domnul Băsescu a ținut să subilineze că aceasta este rezultatul unor „cumulări în timp a efectelor”, adică a rezultatelor muncii guvernelor Boc-Ungureanu.

Iată cum a reușit domnul Băsescu să își adjudece un moment istoric, care s-a petrecut „pentru prima dată de la Revoluție”. Sau, mai corect, cum a reușit să își facă din nimic un subiect de rumegat pentru „presa” românească de proces-verbal. Care subiect a luat locul altuia mult mai puțin istoric, ba chiar devenit banal prin frecvența mare de producere, cel al dezicerii aceluiași domn Băsescu de propriile angajamente, promisiuni sau declarații.

Probabil și dumneavoastră ați uitat deja că momenul anunțării veștii nemaipomenite a contului curent pozitiv pe două luni a fost cel al depunerii jurământului de învestitură a domnului Cazanciuc pentru funcția de ministru de justiție. Este vorba despre același domn Cazanciuc căruia domnul Băsescu îi pocea numele în „Cazancioc”, când declama că „un președinte care ține la Justiție o va proteja” de acesta și nu îl va numi pe acest Cazanciuc într-o funcție pentru care îl pregătesc „ventilatoarele zvonurilor”.