Acum când știu că cerul
Cer este
Peste tot acolo unde nu
mai este
Pămânul pământ
Acum când știu că omul Om
este
Un Univers de unversuri celeste
Pe pămânul Pământ
Ce hălăduie printre
ceruri și fum și materie
Și prin puteri tari și mari
slăbiciuni
Acest Pământ din pământ
Și prin șoapte calde și
dragi și minciuni
Alături de alte pământuri
puzderie
Găsesc atâta viață în
pământul de pe Pământ
Pe care o curm sau o
împrăștii cu fiecare
Culcare pe el sau pas ori
mișcare
Ce ridică în soare
pământul din Pământ
Încât mă întreb cu
stupoare
Dacă viața mea nu e
făcută doar pentru a lua viața oare
Pe acest Pământ de pământ
Și pentru a o trimite la
Soare
Și înspre Cerul cel Mare
De dincolo de Cerul cel cer
din „ Filozofia orientală„
RăspundețiȘtergere“Mai presus de cei care nu ştiu se află cei care au cunoştinţe sau citesc.
Mai presus de cei care au cunoştinţe sau citesc se află cei care memorează.
Mai presus de cei care memorează se află cei care înţeleg.
Mai presus de cei care înţeleg se află cei care aplică.
Mai presus de cei care aplică se află cei care obţin rezultate.
Mai presus de cei care obţin rezultate se află cei care dobândesc puteri paranormale.
Mai presus de cei care dobândesc
puteri paranormale se află cei care, atingând Absolutul,
dobândesc
înţelepciunea
prin care totul e cu putinţă”.
În filosofia mea, mai puternice decât puterile supranaturale sunt pasiunile, cum este dragostea. Iar mai presus de cei care iubesc cu totală dăruire sunt cei care nu mai dobândesc nimic, ci doar creează. În rest, parcă am fi gândit la fel, orientalii și cu mine (zic eu cu falsă auto-ironie).
Ștergere