Un caz de credibilitate

Dacă un om onest, civilizat și responsabil ar fi un procuror făcut prin decret semnat de o anumită persoană, iar acea persoană își exprimă public opinia că altei persoane, fie ea fizică sau juridică, ar trebui să i se închidă gura, să nu mai poată spune nimic, nici măcar ceea ce spune în prezent, acel om onest, civilizat și responsabil nu ar putea „instrumenta” un caz penal împotriva acelei persoane vorbărețe, chiar dacă, în intimitatea sa ar fi convins că respectiva persoană fizică sau juridică este vinovată, pentru simplul motiv că și-ar pierde credibilitatea ca procuror.

Ceea ce, pentru un om onest, civilizat și responsabil este foarte important, deoarece el știe că, fără credibilitate, nu poate înfăptui niciun act de justiție în numele publicului. Și mai știe că, deși este numit prin decret al președintelui Țării, procurorul este un angajat al Ministerului Public, deci este în serviciul exclusiv al publicului.

Din punct de vedere instituțional, procurorii nu au în mandat să investigheze și să propună sancționarea nici unui delict de presă sau de opinie. Și asta, pentru simplul fapt că, în materie de informare și opinie, publicul are mijloace directe de sancționare a oricărui delict sau abatere de la normele scrise sau nescrise ale comunicării publice. Concret, publicul din România nu are nevoie de procurorii angajați în Ministerul Public să îl protejeze de presă sau internet sau alte mijloace de comunicare în masă, pentru că el poate sancționa direct și nemjilocit oricare asemenea delict sau abatere, prin calitatea sa evidentă de consumator de informații și opinii.

Așa că, oridecâteori vom vedea un procuror sau o procuroare, fie el mandatat să „instrumenteze” un caz oarecare sau fie ea președintele Consiliului Superior al Magistraturii, că se ia de oamenii din presă sau, și mai grav, de o entitate de presă, cum este televiziunea Antena 3, vom ști că acel procuror sau acea procuroare servește interesele altcuiva decât cele ale publicului. În cazul concret al „anchetării” sau „urmăririi penale” a întreprinderii private numită Antena 3, știm fără niciun dubiu că acel procuror sau acea procuroare servește interesele exclusive și personale ale domnului Băsescu Traian, președintele României, care este un domn notoriu în a îndemna oamenii să combată, să distrugă și să închidă gura postui de televiziune Antena 3.

Și, făcând acest serviciu privat, respectivii procurori își pierd, automat, credibilitatea. Pentru că este imposibil să servești, în același timp, și publicul și o persoană privată, chiar dacă respectiva persoană privată își zice, în mod abuziv și anti-constituțional, „șeful statului”. Am menționat aici titulatura ilegală pe care domnul Băsescu Traian și-o atribuie în mod tupeist pentru a sublinia faptul că, dacă procurorii ar fi vrut să îl servească pe acest domn nu ca persoană particulară ci ca șef al statului, ar fi trebuit nu numai să revină la Constituția Republicii Socialiste România, care stipula că președintele Țării este șeful statului, dar ar trebui să schimbe și titulatura instituției care i-a angajat și îi plătește din Ministerul Public în Ministerul Statului.

Există totuși o situație în care procurorul sau procuroarea este obligat sau obligată să îl servească pe domnul Băsescu Traian, chiar și cu prețul pierderii atât a credibilității proprii cât și a angajatorului, adică a Ministerului Public. Ne referim la situația în care procurorul sau procuroarea de care vorbim este ofițer sub acoperire al unuia din multele servicii secrete din România. Într-o asemenea situație, indiferent care ar fi acel serviciu, atâta vreme cât domnul Băsescu Traian este președintele României va comanda și serviciul respectiv, care face parte din Forțele Armate ale României. Așa că, implicit, domnul Băsescu Traian este nu numai cel care îl numește în funcție pe procuror, dar este chiar și șeful lui din vârful ierarhiei militare, dacă procurorul este și ofițer sub acoperire. Iar ordinul primit de la șef nu se discută, nici măcar pe subiectul credibilității acoperirii, ci se execută întocmai și la timp.

Desigur, nu generalizăm aici sub niciun chip. Am vorbit exclusiv de cazuri punctuale și nu de toți procurorii sau procuroarele din România. Ar fi și dificil de realizat o emulație între toți angajații Ministerului Public astfel încăt să se ajungă la situația că niciunul dintre ei nu va mai fi onest, civilizat și responsabil. Așa cum nu este posibil ca toți și toate să fie și angajați ai vreunui serviciu secret român, ca ofițeri sub acoperire. Chiar dacă aceste servicii sunt nenumărate, tot nu i-ar putea angaja pe toți cei din Ministerul Public.

Totuși, ca membri ai publicului, avem o problemă, aici. Niciodată nu vom putea ști, cu certitudine, care dintre procurori și procuroare sunt onești, civilizați și responsabili și care nu. Tot așa cum nu vom putea ști sub niciun chip care dintre procurori și procuroare sunt ofițeri sub acoperire, deci subordonați ierarhic militar comandantului Forțelor Armate ale României și care nu. Fără a arunca oprobiul public asupra tuturor anajaților Ministerului Public, ar trebui totuși să soluționăm această problemă, dacă vrem ca „actul de justiție” să funcționeze, cât de cât, în Țara noastră.

Nu știu însă cum s-ar putea face așa ceva. Doar ca un exercițiu de brainstorming, mă gândesc la o soluție de tipul declarației pe proprie răspundere. Adică, oridecâteori avem de interacționat cu un procuror sau o procuroare, indiferent de contextul în care are loc acea interacție, primul pas să fie solicitarea unei declarații pe proprie răspundere, dată de respectivul procuror sau respectiva procuroare că este onest sau onestă, civilizat sau civilizată, responsabil sau responsabilă și că nu este ofițer sub acoperire al nici unui serviciu secret român sau din străinătate.

Poate aveți și alte soluții, deoarece problema este gravă și presantă. Nu numai pentru Antena 3, ci pentru fiecare persoană fizică sau juridică din România, indiferent dacă lucrează în spațiul public sau în cel privat.