The Economist Romania

L-am auzit cu urechile mele pe domnul premier Ponta Victor cuvântând la deschiderea ședinței Guvernului Ponta din data de miercuri, 18 decembrie 2013. Știind că este transmis în direct de mai multe posturi de televiziune, domnul Ponta a ținut să anunțe că prestigiosul magazin econiomic „The Economist” tocmai a spus că România o duce mai bine, din punct de vedere economic, decât Marea Britanie și că are cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană. Așa că a dat indicații prețioase membrilor guvernului să promoveze în rândurile publicului românesc aceste realități indubitabile, constatate de informatul și imparțialul magazin cu nume predestinat.

Trăind în România, nu l-am crezut pe domnul Ponta. Am bănuit că a zis și domnia sa așa, la vrăjeală, ceva care să compenseze activitatea pe care o desfășurase de-a lungul dimineții acelei zile, când a trebuit să coabiteze atât cu domnul Băsescu Traian, președintele României, care, de vreo săptămână, îi tot tocase nervii că nu o să îi promulge bugetul pe anul viitor, cât și cu domnul Crin Antonescu, care îl desconspirase cu nici 24 de ore în urmă cum uneltea domnia sa premierul să mintă poporul că nu ar fi de acord cu o lege pe care o va vota totuși Parlamentul.

S-a întâmplat însă ca instrucțiunile date de domnul Ponta în direct la ședința de guvern privind promovarea articolului favorabil din The Economist să fie urmate imediat nu numai de miniștrii cărora le erau adresate, ci și de întregul aparat de propagandă mediatică pontistă, fie ea clasică sau nouă. Ceea ce m-a determinat să văd cu ochii mei ce a scris The Economist.

Am constatat că avem de-a face cu un articol de propagandă, din cele tocmite de unele agenții de influență în unele publicații ce se pretează la așa ceva, contra cost, bineînțeles, pentru a promova imaginea Țării în străinătate sau pentru susținerea mediatică a unui interes românesc. În cazul de față, obiectivul evident este contracararea campaniei mediatice lansate în tabloidele britanice despre așa-zisa amenințare pe care ar reprezenta-o liberalizarea pieții muncii în Marea Britanie, pentru români, de la începutul anului ce va să vină peste câteva zile.

Numai că, încercând să atingă acest obiectiv, autorul și editorul articolului au luat-o de-a dreptul razna, aducând ca argumente nu numai fapte reale, dar și multe minciuni și răstălmăciri ale datelor economice și sociale din România.

Nu mică mi-a fost mirarea când am citit, frecându-mă la ochi, următoarele: „Unemployment there is relatively low (and lower than in Britain). Its budget deficit puts Britain to shame. The government is in the midst of liberalising the economy, opening up new sectors (most notably, energy and telecoms) to competition and investment. Economic growth is at 4.1%. Wages are rising fast. Adjusting for prices, Bucharest’s GDP per capita is above the EU average. Indeed, the average Bucharest resident is comfortably better off than the average resident of Manchester.” (Pentru conformitate, pasajul poate fi găsit la adresa internet http://www.economist.com/blogs/blighty/2013/12/what-britain-forgets?zid=307&ah=5e80419d1bc9821ebe173f4f0f060a07)

În traducere, asta înseamnă: „Acolo (adică în România) șomajul este relativ scăzut (și chiar mai scăzut decât în Britania). Deficitul său (probabil al României) bugetar face de rușine Britania. Guvernul se află în mjilocul liberalizării economiei, deschizând noi sectoare (cele mai notabile fiind energia și telecomunicațiile) pentru competiție (economică) și investiții. Creșterea economică este de 4.1 %. Salariile cresc rapid. Ajustat la prețuri, Produsul Intern Brut al Bucureștilor pe cap de locuitor este deasupra mediei din Uniunea Europeană. Într-adevăr, rezidentul mediu al Bucureștilor se situează în mod confortabil deasupra rezidentului din Manchester, în ceea ce privește propria sa bunăstare.”

Nici măcar una dintre afirmațiile de mai sus nu este complet adevărată. Foarte repede și pe scurt, iată ce este fals.

O fi șomajul redus, dar nu cum s-ar lăsa să se înțeleagă, în sensul că ar fi suficiente locuri de muncă în România, astfel încât românii să nu aibă motive să plece în Marea Britanie în căutare de locuri de muncă, ci că nu se plătesc prea multe ajutoare de șomaj și că multă lume lucrează la negru sau la gri.

O fi deficitul bugerar al României mai mic decât al Marii Britanii, dar nu are de ce să se rușineze de asta Marea Britanie, deoarece datoria externă a României nu este făcută pentru revigorarea economiei sau pentru creșterea bunăstării populației, ci pentru finanțarea corupției instituționalizate și pentru completarea golurilor bugetare făcute de proasta guvernare a Țării.

Faptul că Guvernul Ponta s-ar afla „în mijlocul liberalizării economiei” nu este defel o situație de laudă, la 24 de ani de la trecerea la economia liberă de piață concurențială și la șapte ani de la intrarea în Uniunea Europeană, deoarece această liberalizare ar fi trebuit încheiată cu un deceniu în urmă. Iar deschiderea de „noi sectoare” economice pentru competiție și investiții este o minciună sfruntată, pur și simplu.

Creșterea economică de 4,1 % a fost raportată doar pentru un trimestru din anul curent, comparativ cu trimestrul precedent și nu este confirmată de nicio sursă independentă, fiind mai degrabă o autolaudă a guvernului. În plus, trimestrul ales este cel al concediilor în Țară a milioanelor de români care lucrează și trăiesc în străinătate. Altfel, această creștere economică deabia dacă trece de unu la sută, pe toată durata guvernării Ponta.

Salariile nu cresc rapid. De fapt, ele nici nu cresc. Deloc. Nici măcar nu sunt indexate cu indicele de inflație.

Produsul Intern Brut (PIB) per capita al Bucureștilor este, de regulă, cu o treime mai mare decât cel al României. Dar și așa, el se află sub media pentru Uniunea Europeană. Dacă vreți să comparați întreaga Românie cu Uniunea Europeană, atunci în România pibul este de 16.518 euro, pe când media pe UE este de 25.500 euro.

Este o minciună că bucureșteanul mediu trăiește mai bine decât locuitorul mediu al Manchester-ului. Venitul mediu anual al unui bucureștean ar fi undeva sub 5.000 lire sterline, pe când în Manchester este de peste 22.500 lire sterline, în condițiile în care prețurile la mâncare sunt cu doar 10 – 15 la sută mai mari în Marea Britanie decât în România. O locuință în București costă, în medie, 50.000 lire sterline, pe când în Manchester costă 147.000 lire sterline, cu cele mai mici prețuri variind între 66.000 și 87.000 lire sterline.

Dacă am fi citit articolul din The Economist din proprie inițiativă și am fi fost în măsură să constatăm inadvertențele semnalate mai sus, am fi concluzionat că autorul articolului a vrut să ia banii agenției de influență ce a comandat acest text fără să realizeze și obiectivul de a influența opinia publică din Marea Britanie în folosul românilor de aici și de acolo. Adică, a mințit atât de gogonat, încât singura explicație este că a vrut ca toată lumea să vadă că este o făcătură.

Numai că, în momentul în care domnul premier Ponta Victor a folosit acest articol ca pe o referință independentă a succesului indubitabil al guvernării sale, ne-a scânteiat ideea că, de fapt, s-au folosit banii de influență a opiniei publice externe pentru preamărirea guvernanților executivi autohtoni. Așa se explică și afirmațiile cusute cu ață albă privind mierea și laptele ce curg pe străzile și ulițele României, de când domnul premier Ponta Victor este șeful guvernului acesteți Țări binecuvântate, din care nu ar avea nimeni niciun motiv economic sau social să plece definitiv, nici măcar până în Marea Britanie.