Evaluarea propunerii

Domnul Radu Zlati, parlamentar de Gherla, a propus o lege de suspendare a examenelor si testelor scolare, inclusiv a bacalaureatului, până la adoptarea unei noi legi a educației naționale. Acum, domnia sa așteaptă, pe blogul personal, contra-opinii și, mai ales, contra-argumente la această propunere.

Foto: theguardian.com

Să îi dăm, deci, material de blog domnului parlamentar Zlati.

Opinia 1: Propunerea este bună.

Actualul sistem de examinare și testare este, într-adevăr, irelevant. Asta, pentru simplul motiv că se examinează un eventual nivel de performanță abstractă. Mai pe românește, în școală, nimeni nu știe care sunt obiectivele concrete pe care elevul trebuie să le atingă, la sfârșitul unei etape de învățare. Iar, dacă nu cunoști obiectivele, nu ai cum să evaluezi atingerea lor.

Toată lumea crede că, la sfârșitul unei etape școlare, inclusiv la bacalaureat, elevul ar trebui să știe pe de rost unele informații pe care i le-a spus profesorul la clasă și i le-a scris autorul în manual. Ca urmare, elevul este testat sau examinat dacă, într-adevăr, știe pe de rost chestiile ălea sau nu. Prin examen sau test, aflăm despre orice elev că a memorat unele chestii dar le-a uitat pe altele. Pentru asta, va primi o notă mai mare sau mai mică. Dacă știe pe de rost mai puține chestii decât a uitat, sau nu le-a memorat niciodată, atunci elevul primește o notă de neîndeplinire a condițiilor de trecere a examenului sau testului.

Cât de relevantă este informația despre memoria elevului, informație obținută prin testare și examinare? Pentru societate, informația asta este complet irelevantă. De aceea nici nu se fac statistici privind capacitatea de memorare a populației unei colectivități umane. Pentru eventualul beneficiar al educației elevului, este, de asemenea, irelevantă, cu excepția cazului particular și rar, în care cineva ar vrea să tragă foloase de pe urma capacității de memorare a copilului.

Așa că este bună propunerea de a se renunța la aceste examene și teste care nu ne spun nimic relevant, dar care consumă resurse, nervi și chiar modifică destine.

Opinia 2: Propunerea este proastă.

Propunerea cu renunțarea la examene și teste este proastă în principiu, deoarece nu este altceva decât încă o propunere de schimbare în interiorul unui sistem de educație națională corupt iremediabil și intenționat. Argumentul domnului Zlati că această schimbare va să fie doar temporară, până la apariția unei noi legi a educației naționale, nu face altceva decât să confirme că avem de a face cu aplicarea principiului transpartinic al guvernării educației, de un sfert de veac încoace, principiu care spune că să nu treacă niciun an fără cel puțin două schimbări majore în examinarea școlară.

Originalitatea constă în faptul că domnul parlamentar propune suspendarea examinării cu totul. Bănuim că face asta doar constrâns de faptul că se află, împreună cu partidul său, în opoziție. Că, dacă s-ar fi aflat la guvernare, ar fi fost mult mai simplu să facă alte schimbări, mai puțin spectaculoase, dar care să înnoade în continuare mințile elevilor și nervii familiilor.

Pentru că, așa irelevantă cum este, examinarea școlară este, totuși, singurul motiv pentru care elevii învață. Adică, pentru nota de la examen merg ei la școală, stau în bancă și ascultă ce le dictează profesorul, citesc din manuale, își fac temele, memorează ce cred ei că le trebuie la examen și, în situații limită, chiar studiază.

Așa că, desființarea, chiar și temporară, a examenelor școlare, inclusiv a bacalaureatului, este o prostie, dacă nu este chiar un nou atentat la învățământul românesc, atât de prost, de altfel.

Ce e de făcut?

Dacă examinarea școlară este irelevantă, și este, atunci ea trebuie făcută relevantă, în loc să fie suspendată sau desființată.

Beneficiarii educației elevului ar fi interesați de ceea ce știe absolventul să facă teoretic și practic, deopotrivă. Iar statul, ca producător de bun public numit educație națională, ar trebui să fie interesat ca fiecare absolvent să fie în măsură să scrie, să citească și să socotească la nivelul etapei de învățământ pe care a parcurs-o.

Deci, prima schimbare a examinării școlare ar trebui făcută pentru ca ea, examinarea, să releve în ce măsură examinatul este în stare să facă ceva cu ceea ce a învățat la școală. Nu cunoștințele sunt relevante, ci deprinderile de a opera cu cunoștințe (adică cunoașterea). Nu informațiile despre lume și viață sunt relevante, ci convingerile bazate pe capacitatea de a înțelege lumea și viața (adică educația).

Examinarea ar trebui să ne spună cât de bine știe elevul să citească, să asimileze un mesaj complex, cum ar fi niște instrucțiuni de viețuire inteligentă. Cât de bine știe el să redacteze în scris un mesaj complex, care să fie și credibil, și convingător, și important pentru receptor? Cât de bine știe el să abstractizeze matematic o realitate și, apoi, să își îmbunătățească propria viață, pe baza informațiilor obținute în urma abstractizării matematice?

Desigur, văzând performanța de astăzi a absolveților școlii românești în viața de zi cu zi, ne așteptăm ca rezultatele unei examinări de tipul acesta să fie de valoare foarte scăzută. Numai că, odată primite, ele, rezultatele, vor putea fi folosite la îmbunătățirea sistemului de educație, în general, astfel încât, permanent, acesta să cunoască o creștere ce, apoi, se va reflecta în sporirea calității vieții economice și sociale din România.

Numai că, pentru asta, ar fi trebuit ca școala să fie organizată în vederea îndeplinirii unor obiective formulate în scopul atingerii unui anumit nivel de educare și formare a subiecților, astfel încât aceștia să performeze cât mai bine în societate.

Ceea ce este, evident, o altă discuție.