Amenintările Trump

CNN International transmite live din Baton Rouge, Louisiana cum iese pe poarta unui aeroport privat o coloană de nu mai puțin de două duzini de vehicule, cu patru motociclete în frunte și cu o ambulanță în coadă. Această coloană, cu două mașini blindate identice în mijloc, îl transportă pe candidatul prezidențial Donald Trump de la avionul său privat la locul unde s-au produs inundații dintre cele mai dramatice, în urmă cu două-trei zile.

Foto: reuters.com

Avem de a face cu o imagine mobilă foarte prezidențială. Marea majoritate a vehiculelor din coloană aparțin Serviciului Secret american, cel cu misiunea de a asigura securitatea personală a primilor oameni din State. Între care a intrat și domnul Trump, odată ce a fost confirmat candidat oficial la președinția Americii, din partea Partidului Republican. Domn care, cu doar o zi înainte, primise prima sa informare (briefing) de securitate, privind condiția strategică a țării pe care urmează să o prezideze. Dacă iese învingător în alegeri, desigur.

O asemenea informare este deosebit de secretă. Atât de secretă, încât au fost voci care s-au întrebat dacă domnul Trump este într-adevăr pregătit să devină depozitarul unor astfel de informații. Fiind secretă, este evident că noi nu vom ști niciodată cu ce a fost informat concret candidatul Trump. Știm însă că, în cadrul informării, domnia sa a aflat și care sunt principalele amenințări la adresa Statelor Unite ale Americii. Așa că putem face un exercițiu inversat. În loc să ne imaginăm ce a aflat Trump, putem discuta ce amenințări reprezintă același Trump pentru propria sa patrie, cât și pentru noi, românii europeni.

Sunt două categorii de amenințări. Una este cea a amenințărilor prezente chiar în momentul de față și alta este cea a amenințărilor potențiale, în eventualitatea că domnul Donald Trump devine președintele Statelor Unite. Cum această eventualitate este mai degrabă ipotetică decât predictibilă, ne vom ocupa aici doar de amenințările din prima categorie.

Amenințarea amatorismului instituționalizat. Improvizația și amatorismul în politica americană la vârf au fost întotdeauna o amenințare strategică. Pentru că întregul eșafodaj economic, politic și social al Americii se bazează pe predictibilitate, în ceea ce privește guvernarea. Așa cum se poate observa cu ochiul liber, Trump și staff-ul său de campanie suferă de un amatorism acut. Adică, nimeni din tabăra sa nu posedă măcar un minim de cunoștințe și deprinderi privind principalele domenii de guvernare federală, de securitate națională sau de relații internaționale. Ca urmare, improvizează la greu.

Pe zi ce trece este tot mai evident că Trump însuși nu este dispus să învețe ceva, oricât de sumar, din cunoașterea pe care toată lumea se așteaptă ca un președinte american să o posede. Până și citirea textelor pregătite din timp și afișate pe teleprompterele din apropierea tribunei de unde își ține cuvântările se arată a fi un efort prea mare pentru el. La a nu-știu-câta încercare, omul încă silabisește și se miră vizibil de cuvintele pe care le citește fără să știe ce înseamnă.

Pe timpul campaniei pentru obținerea candidaturii la președinția Americii, din partea Partidului Republican, Trump și-a făcut un titlu de glorie din a demonstra că habar nu are despre substanța teoretică, despre vocabularul specific sau despre mecanismele și procedurile consacrate în guvernarea federală. Asta, deoarece imaginea pe care o promova despre sine era cea a candidatului anti-sistem. Iar corolarul acestui titlu de glorie a fost vorbirea liberă, improvizată, plină de gafe și de inexactități, dacă nu chiar de minciuni și răzgândiri, de la o cuvântare la următoarea. Vorbire din care rezulta că nimeni nu îi spune ce să zică, nimeni nu îi scrie cuvântările și nimeni nu îl monitorizează pe telepromter. O asemenea imagine i-a adus nenumărate voturi, cu care a câștigat nominalizarea partidului. Dar, la nivel național, cel mai probabil, continuarea expunerii ei nu îi va fi benefică.

Asta nu este însă o amenințare pentru America sau pentru noi. Amenințarea este că situația actuală, în care Trump nu știe nimic și nici nu vrea să învețe ceva, iar staff-ul său nu are nici măcar un singur nume recunoscut ca expert fie el și minor în vreun domeniu public de importanță federală tinde să se instituționalizeze. Adică, să ajungă toată lumea să știe că asta e stiuația cu Trump. Și că merge și așa.

Ceea ce este inacceptabil, încă din etapa aceasta a campaniei electorale. Bursele de valori, care tranzacționează miliarde de dolari în fiecare zi lucrătoare s-ar prăbuși dacă ar exista măcar ideea că Statele Unite ar putea fi vreodată guvernate după cheful, inspirația și improvizația președintelui, care chef, inspirație și improvizație ar fi puse în fapt de o echipă diletantă, amatoare și lipsită de elementare deprinderi de lucru la acest nivel. Politicienii implicați în formularea și implementarea de politici federale s-ar poticni în demersurile lor dacă ar trebui să lucreze cu un asemena președinte. Societatea ca atare ar avea și ea de suferit. Masiv, atâta vreme cât viitorul s-ar reduce la etapele de chef ale Casei Albe. Chef mai schimbător decât floarea de la butoniera președintelui.

Deja unii membri ai establishmentului american, conștienți de prezența acestei amenințări, s-au implicat în eforturile de a oferi garanții publice că Trump nu va ajunge niciodată președinte. Îi putem menționa aici ca exemple pe generalii care au promis că nu vor executa niciodată ordinele lui Trump, dacă devine președintele și comandantul lor suprem, pe cei aproape cinci duzini de teoreticieni și practicieni ai relațiilor internaționale și ai securității naționale, din școala de gândire republicană, care l-au denunțat public pe Trump ca incompetent și ca o amenințare la adresa securității Statelor Unite, precum și pe Henry Kissinger, el însuși o instituție, care, oricât de republican ar fi, tot o preferă pe oponenta Hillary Clinton catastrofei de Trump.

Amenințarea controlului necontrolabil. Trump s-a prezentat ca fiind candidatul independent. Adică, el se pretinde miliardarul pe care nimeni nu poate să îl cumpere, fiind deja atât de bogat. Ca urmare, el este gata să se dedice serviciului public din pur altruism, fără să urmărească vreun căștig material.

Cu toate acestea, întreaga istorie a Statelor Unite ne arată că niciun președinte nu a fost vreodată de capul lui. Dacă Trump ar deveni președinte și ar fi cu adevărat liber de orice constrângere morală sau materială, ori de orice control oficial sau ezoteric, ar fi o premieră absolută în America.

Dar lucrurile nu stau chiar așa. În primul rând, Trump nu este deloc liber de interese materiale, nici măcar acum, în campania electorală. Pentru el și, mai ales, pentru trustul său de business, candidatura asta este o mare afacere. De exemplu, se pare că milioanele de șepcuțe, tricouri, panglici, insigne, afișe și altele asemenea provin din acest trust. Care își mărește astfel cifra de afaceri.

În al doilea rând, bunul simț ne spune că, atunci când un candidat nu este controlat de propriul partid, prin strângerea de fonduri, prin sprijinul membrilor la nivel local, prin sfaturile și eforturile intelectuale ale elitei, el nu este independent, ci controlat de altcineva. Mai precis de cine îi strânge fondurile, de cine îi oferă sprijinul și îi asigură platforma teoretică. Și, atâta vreme cât acel cineva rămâne anonim, putem bănui cele mai sinistre origini ale sprijinului și controlului pe care le primește candidatul la președinție.

Concret, Trump este bănuit a fi controlabil din afara Statelor Unite. Chiar astăzi, 19 august 2016, acest control a fost foarte vizibil, domnul Trump fiind obligat să îl destituie pe domnul Manafort, șeful campaniei sale de doar câteva săptămâni, dacă nu din cauza, cel puțin în urma apariției informației externe că Paul Manafort a beneficiat de multe milioane de dolari de la fostul președinte ucrainean Yanukovici, aliatul Moscovei. Adică, cel puțin o decizie a candidatului Trump a putut fi comandată printr-un articol publicat în presa de la Kiev.

Oare câte alte comenzi vor apărea în viitorul apropiat? Iar Donald Trump nu va avea altceva de făcut decât să le satisfacă?

Amenințarea decredibilizării criticii guvernamentale. Prin faptul că Donald Trump nu are nicio politică coerentă în niciunul dintre domeniile fundamentale ale guvernării Americii, contând să obțină victoria în alegeri exclusiv pe votul negativ la contracandidatul Clinton, precum și prin opțiunea sa de a spune doar ce vor să audă membrii publicului dispuși să îl voteze pe el, orice observație critică despre modul în care administrația Obama guvernează se poate transforma într-un simplu gest populist.

Aceasta este o amenințare. Pentru că decredibilizează critica pe care guvernarea o merită. Adică, pe perioada campaniei electorale, ne așteptăm că nu se va mai putea discuta serios nicio greșeală de politică internă sau externă a Americii. Și nici nu se va putea face vreo presiune asupra administrației să repare acea greșeală.

Amenințarea pierderii credibilității de leader mondial a Americii. Prin simplul fapt că sistemul electoral american a permis apariția și menținerea în cursa pentru Casa Albă a candidatului Donald Trump se creează o premisă a eventualei pierderi a credibilității de care America are nevoie în rândul prietenilor dar și al ostililor, pentru a putea să își joace rolul de leader mondial, în actuala arhitectură globală economică și de securitate.

În trecut, America a mai fost afectată de xenofobie, de izolaționism, de rasism, ori de segregație pe diverse motive. De fiecare dată, când asemenea tendințe au devenit acute, America s-a plasat spre marginea Lumii. Doar când a fost model de democrație, de putere internă, dobândită prin participare, incluziune și patriotism a putut America să își exercite puterea sa și asupra altora. Exercițiu de cele mai multe ori benefic pentru Lume. De la cel de-al doilea război mondial și până la Trump, Statele Unite au părut a fi imune la tendințele xenofobe, rasiste, izolaționiste sau segregaționiste. Acum, cu Trump, nu mai este așa de clar despre care America vorbim noi aici.

Amenințarea posibiltății numerelor mici. În general, o probabilitate de unu la un milion nici măcar nu este luată în considerare, deoarece este extrem de puțin posibilă. În cazul candidatului Trump, care a strâns peste zece milioane de voturi în campania de nominalizare și speră să beneficieze de căteva zeci de milioane de suporteri pentru alegerile din noiembrie, o probabilitate de unu la un milion devine de cel puțin zece ori posibilă. Adică, ne putem aștepta să găsim cel puțin zece inși care să facă ceva rău, din cele sugerate public de Trump. Cum ar fi împușcarea contracandidatului Hillary Clinton.

Ca să nu mai vorbim de faptul că sunt deja sute de inși care își manifestă deschis atitudinile violente anti-musulmane, sugerate și încurajate de candiatul Trump.

Mai sunt și alte amenințări pe care domnul Donald Trump deja le pune Americii și Lumii. Despre ele vom discuta, poate, cu altă ocazie.