Cât vă costă?

Știți cât câștigați sau cât pierdeți dacă votați DA la referendumul de demitere a domnului Băsescu Traian, de duminică, 29 iulie 2012? Sau, v-ați gândit cât câștigați ori cât pierdeți dacă votați NU la același referendum? Ca să nu mai vorbim de cât ați câștiga ori cât ați pierde dacă nici nu votați, ci stați acasă în aceiași zi?

Există o teorie care se ocupă de asemenea lucruri. Ea se numește Opțiunea Rațională, în engleză Rational Choice, și se bazează pe prezumția că cetățeanul votează în funcție de rezultatul unui proces interior de cântărire rațională a avantajelor și dezavantajelor tuturor variantelor posibile de alegere.

Este drept că această teorie a fost dezvoltată în societatea occidentală, unde relația dintre cetățeanul individual și statul colectiv este bine înțeleasă și de unii și de alții, adică și de populație și de politicieni, iar fiecare tabără încearcă să își maximizeze profitul sau avantajele de pe urma acestei relații. Ori, această maximizare nu se poate face decât rațional.

La noi, teoria respectivă nu a fost aplicată încă, din motive evidente. Nici populația și nici politicienii nu sunt interesați de exercițiul rațional al alegerii în politica românească. În locul lui, este preferat exercițiul șmecheririi. Adică, în loc să mă gândesc ce este mai bine pentru mine, mă gândesc cum să îi fraieresc pe ceilalți, fie ei statul sau concetățenii mei. Numai că și ceilalți gândesc și acționează exact la fel, încercând să mă șmecherească de fiecare dată.

Spre deosebire de opțiunea rațională, care urmărește maximizarea avantajelor într-o relație cetățean – stat, opțiunea șmecherească urmărește maximizarea pierderilor celuilalt, în aceiași relație cetățean –stat. În aceste condiții, este ușor de înțeles de ce și unii și alții sunt, în cele din urmă, perdanți. Cum bine știm, statul o duce din ce în ce mai rău, iar cetățenii săi sunt din ce în ce mai săraci și nefericiți.

Această tragedie provine din faptul că statul este alcătuit ca și când ar funcționa pe principiul opțiunii raționale și nu al celei șmecherești, ce, în fapt, domnește aici. De aceea, marii exponenți ai acestei opțiuni șmecherești vor să „reformeze” acest stat și să îl aducă mai aproape de ceea ce le trebuie pentru a fi ei șmecherii cei mari.

Alternativa este, fără dubiu, reformarea publicului și politicienilor, pentru a se simți comfortabil în statul croit pe modelul opțiunii raționale.

Această reformare nu se poate face peste noapte. În Occident, lucrurile acestea despre cetățean și stat se învață la școală, încă din clasele primare. Activiștii lor fac școli de partid pentru așa ceva. Presa și televiziunile de stat dedică un timp amplu discutării în detaliu a tuturor aspectelor relațiilor raționale dintre cetățean și colectivitate. Astfel încât oamenii se nasc, cresc și trăiesc în aceste condiții de cunoaștere și înțelegere a problematicii opțiunii raționale, chiar dacă nu îi spun, tot timpul, așa.

La noi, în România, învățământul românesc de stat preferă să dezvolte cursuri de religie și le ignoră complet pe cele de bună guvernare. Școlile de partid discută metode de fraierire electorală în locul subiectelor de promovare a bunăstării prin acțiune politică. Iar presa și televiziunile sunt mai mult mijloace de propagandă decât de informare.

Și, totuși, dacă vrem să ne reformăm noi mai degrabă decât statul, trebuie să pornim de undeva.

Un bun punct de pornire ar putea fi referendumul din 29 iulie. Deocamdată, și domnul Băsescu Traian Suspendatu și cei care l-au suspendat apelează la motivarea irațională a dumneavoastră pentru a vota DA sau NU, ori pentru a sta acasă, ceea ce, în condițiile concrete ale acestui referendum, este echivalent cu a vota NU.

Vi se cere să îl urâți sau să îl iubiți pe Băsescu. Vi se solicită să scăpați Țara de el, ori să îl apărați pe el de Țara ce îi este împotivă. Sunteți amenințați cu pierderea demnității naționale dacă domnul Băsescu nu este demis, ori cu oprobiul „Europei”, dacă este demis. Atât opozanții cât și simpatizanții băsescului sunt făcuți de râs pe cele mai deșuchiate motive. Asta dacă nu sunt direct înjurați de mamă. Subiectul dezbaterilor publice este mutat de pe ceea ce a făcut și ce înseamnă domnul Băsescu pe orice altceva, de la plagiatul prezumat de acum zece ani al actualului premier și până la rochia de mireasă a doamnei Udrea, care nici nu prea era, de mini ce purta domnia sa la acel moment.

Ce-ar fi dacă, pe 29 iulie 2012, ați apela la rațiune în alegerea dumneavoastră? Dacă v-ați gândi să „țineți” cu unii sau cu alții doar la fotbal, ori la Românii au talent, iar la politică să nu mai „țineți” nici cu unii, nici cu alții, ci doar să vă gândiți ce câștigați ori ce pierdeți de pe urma votului dumneavoastră?

Ceaușescu și poporul

Pentru cei care au trăit pe vremea aceea și care mai trăiesc și astăzi, credeți că Nicolae Ceaușescu ar mai fi căzut, dacă, în decembrie 1989, ar fi fost vorba să alegeți între el și domnul Ion Iliescu? Dacă nu s-ar fi văzut la televizor că întreg poporul român este împotriva sa, ci doar că domnul Iliescu vrea să îi ia locul, ați mai fi fost de acord cu schimbarea de regim?

Dacă ar fi venit toată televiziunea, că doar una era, precum și cele trei ziare de atunci și v-ar fi zis că, dacă pică Ceaușescu, lumea așa cum o știți va dispărea și în locul ei va veni alta, mult mai complicată și mai grea, ați mai fi stat pe-acasă, lăsându-i pe ceilalți să îl dea jos, sau ați fi optat pentru stabilitate și, implicit, pentru Ceaușescu?

Fiecare dintre dumneavoastră știți răspunsul la aceste întrebări. Dacă vi-l dați singuri, în intimitate, probabil că va fi un răspuns sincer. Și, tot probabil, răspunsul ar fi că ați fi ținut cu Ceaușescu, în condițiile descrise aici.

Este evident că pe asta contează, astăzi, strategii propagandei domnului Băsescu Traian Suspendatu.

Ei contează pe faptul că românul majoritar este conservator din fire. Că îi place ca viața sa să fie previzibilă, chiar dacă nu este cea mai bună, cea mai confortabilă și cea mai prosperă. Ca să nu mai vorbim de o viață cât mai demnă. Mai contează că, într-o confruntare între doi politicieni, românul majoritar, întotdeauna și irațional, va lua partea celui mai slab, mai oropsit dintre ei. Și, mai contează și pe faptul că românul majoritar are și un respect ancestral față de străini, pe care nu vrea să îi supere ori să se facă de rușine în fața lor.

De aceea, cele trei teme de campanie băsistă sunt că, la referendum, avem de ales între (1) stabilitate sau haos, (2) Băsescu sau Ponta cu Antonescu și (3) respectul sau disprețul străinilor.

Asta, pe când, de-adevăratelea, la referendum avem de ales între Băsescu-demis sau Băsescu-președinte. Atât.

În plus, propaganda băsistă inversează și direcția discuției. Băsescu-demis este discutat în direcția consecințelor viitoare ale demiterii, pe când Băsescu-președinte este discutat în direcția „realizărilor” trecute ale acestuia.

Asta, pe când, de-adevăratelea, Băsescu ar trebui demis pentru ceea ce a făcut în trecut, de la infracțiuni înainte sau în timpul mandatelor sale la acte de corupție și crimă organizată. Sau, dacă se preferă, Băsescu ar trebui menținut președinte pentru ceea ce va face în viitor.

Este mai mult decât evident că nimeni nu are cum să penalizeze poporul român pentru demiterea domnului Băsescu.

Din interiorul Țării, singurii care au de suferit de pe urma debarcării băsescului sunt profitorii sistemului mafiot de stat edificat încă dinainte de mandatele sale și perfecționat cu minuție de domnul Băsescu însuși. Ori, suferința sistemului mafiot înseamnă bunăstarea celor mulți și nu invers.

Din exterior, cei ce au de suferit din cauza dispariției „șefului de stat” român sunt cei care au făcut afaceri bune pentru ei și păguboase pentru români, de la alimentele produse în Occident și vândute în România, în locul produselor noastre și până la dobânzile mari la împrumuturi de stat, oferite de băncile străine. Asta ca să nu mai vorbim de înstăinarea resurselor naturale, de la petrol la aur și uraniu, înstrăinare ce nu ar mai fi așa de pe degeaba dacă pleacă domnul Băsescu de la Cotroceni. Ori, suferința acestora înseamnă, evident, creșterea prosperității românilor și nu invers.

În schimb, menținerea domnului Băsescu în scaunul prezidențial înseamnă, în viitor, accentuarea sărăcirii populației, dezbinării morale a acesteia, maximizarea rușinii de a fi român, continuarea cursului spre analfabetism de masă, spre sănătatea tot mai precară a celor mulți și spre insecuritate națională.

De aceea, propaganda băsescului nu vrea să vorbească despre consecințele menținerii în funcție ci doar despre cele ale demiterii domnului Băsescu, despre care dezinformează cu seninătate.

Acum, la referendum, sunt două opțiuni clare, indiferent de propaganda pro sau anti Băsescu. Și cei care vor vota DA sau NU la referendum, și cei ce vor sta acasă, „după perdele”, cum se zicea în decembrie 1989, trebuie să știe că făcând ceea ce fac își exprimă una dintre aceste două opțiuni.

Una este cea a demiterii, care deschide o nouă oportunitate strategică pentru români. Ea nu garantează că cel ce va veni ca nou președinte va fi mai bun sau mai priceput decât domnul Băsescu Demisu, dar garantează că acest demis nu va mai putea să continue „opera” sa de distrugere a statului și poporului român. Doar electoratul poate garanta cum va fi noul președinte. Și, după exercițiul demiterii băsescului, este foarte probabil ca noul președinte să se gândească de două ori înainte de a face ce a făcut Demisu.

Cealaltă opțiune este de menținere în funcția de președinte a domnului Băsescu Traian. Aceasta îi va da autoritate domniei sale să își continue „opera” sa de distrugere a statului și poporului român. Sau, în cel mai bun caz, va face din România un fel de Belarus european, cu un demn urmaș al lui Ceaușescu în fruntea Partidului și Țării. 

Ba pe-a mamii dumneavoastră...

Cum vine vorba despre domnul Băsescu Traian și noianul de ticăloșii săvârșite de domnia sa, cum se trezește unul să replice: Ponta a plagiat!

-  Bine, încearcă unul mai coerent să meargă mai departe, dar acum vorbeam de faptul că Băsescu este infractor penal.

-  Lasă asta, se învârtoșează, total ilogic, pro-băsistul. Crin este o floare ofilită!

-  Ție ți-e clar sau nu că domnul Băsescu trebuie demis, pentru că este corupt până în măduva oaselor, necinstit cu cei apropiați și cu publicul larg, bădăran cu femeile, bărbații, copiii și cu cine mai întâlnește în cale, că nu îndeplinește nici una dintre calitățile minime pe care ar trebui să le aibă un președinte al României? îl întreabă pe băsist interlocutorul ce ar dori să poarte o discuție despre Băsescu.

- Useleul vrea să impună o nouă dictatură, să fure idealurile Revoluției din Decembrie, să strivească valorile europene și este și condus din umbră de Ilici (domnul Ion Iliescu, pentru necunoscători)! insistă pro-băsistul.

- Totuși, aș vrea să ne lămurim dacă sunt motive reale și serioase ca domnul Băsescu să fie demis la referendumul din 29 iulie, încearcă, din nou, omul rezonabil.

-  Este imperios necesar să asigurăm stabilitatea! zice băsistul. Uite ce rușine pățim în Europa! Nu vom mai primi investițiile esențiale pentru dezvoltarea României!

-  Câtă vreme domnul Băsescu este președinte, este clar că nu vom avea parte de progres. Cum ne-a tras înapoi în toți acești ani în care a guvernat efectiv, tot așa o va face și în continuare. Cum am putea să progresăm cu învățământul aflat la cele mai scăzute cote din istoria României, cu sistemul de sănătate practic desființat, cu cel mai mare procentaj al șomerilor, cu alungarea din Țară a tuturor celor cu studii adevărate și cu pricepere de a face bună treabă?!

-  Ponta și cu Antonescu sunt slugile lui Voiculescu, zis Felix! vine replica băsistului. Guvernul Ponta este cel mai slab posibil. A promis și nu a făcut nimic. Singura lui grijă este să îl dea jos pe Băsescu. A atacat toate instituțiile statului, a încercat desființarea Curții Constituționale! Ponta a fost la Bruxelles în pofida deciziei acesteia!

-  Dar aici parcă era vorba despre Băsescu, măi omule! se exasperează omul rezonabil. Poți măcar să îmi spui ce motive ai să votezi în favoarea lui la referendum?

- Eu nu mă duc la vot! Nu am cu cine vota! Toți sunt corupți și ticăloși! Mama lor de comuniști!

-  Păi, eu nu te înțeleg. Acum este vorba despre referendum! Nu trebuie să alegi pe nimeni! Trebuie să îți spui opinia pro sau contra demiterii domnului Băsescu Suspendatu.

-  Lasă-mă, domle, cu prostiile! Ce, eu nu știu că este vorba despre o lovitură de stat?!?

Titlul acestui dialog este inspirat de o replică din filmul Telegrame, pe care îl ofer aici. La minutul 034.30 începe episodul „reconstituirii” diferendumului dintre prefect și „fruntașul” liberal Costăchel Gudurău. Filmul merită văzut în întregime, mai ales în vremurile acestea. Parcă, o sută douăzeci de ani au trecut degeaba...

Referendum 2012: De la arbitrul-jucător la jucătorii-spectatori

În 2007, suspendarea domnului Băsescu Traian, președintele de atunci al României, a fost o afacere eminamente politică. Unii dintre noi am fi vrut să fie și una de morală, ori de justiție penală sau, măcar, socială, dar domnii parlamentari au decis altfel. Ca urmare, domnul Băsescu, de cum a fost suspendat, și-a bazat campania de referendum pe formula confruntării dintre el și Cei 322, restul populației fiind trecută în rândul spectatorilor, sau, în cel mai bun caz, al chibiților.

Chibiții lui au venit mai mulți la referendum decât chibiții Celor 322, deși, cu toții, nu au fost nici jumătate din electoratul Țării, ceea ce a făcut ca nimeni să nu observe că domnul suspendat Băsescu a ajuns să nu fie demis din cauză de absenteism. Adevărata majoritate au preferat să fie spectatori, de parcă n-ar fi fost adevărații jucători în competiția lor.

În 2012, suspendarea domnului Băsescu Traian, președintele-încă-odată al României, este tot o afacere eminamente politică. Și acum, unii dintre noi ar vrea să fie o acțiune de justiție socială și chiar penală, dar noi nu suntem reprezentanți în Parlament, așa că voința noastră nu contează.

Domnul Băsescu și-a stabilit și de data asta „adversarii” cu care se confruntă în campania pentru referendum. Ei sunt domnul Victor Ponta, premier și partidele ce compun Uniunea Social Liberală (USL) ce îl susține în Parlament. Și își dorește foarte mult ca noi și toți ceilalți ce nu suntem useliști ori băsiști să fim doar spectatori. Să stăm acasă și să vedem, cu curiozitate îndeptățită, cine câștigă la referendum.

Cum acest meci politic se vede cel mai bine de la televizor și cum noi suntem majoritari, sunt șanse imense ca domnul Băsescu Traian să nu fie demis, din nou, tot din cauză de absenteism. Desigur, de data aceasta se așteaptă ca să fie mai mulți chibiții celorlalți decât chibiții băsiști, ceea ce îl va face pe domnul Băsescu să câștige „la masa verde”, cum a zis domnia sa.
Probabil că, prin masa verde nu înțelege pășunea unde se află turma domniei sale, ci masa de joc de cazinou, unde poate azvârli zarurile sale măsluite.

Ceea ce este surprinzător este că domnii de la USL sunt perfect de acord cu acest tertip. Inițial, au convenit că pot câștiga printr-o schemă legală, de impunere a unui referendum în care majoritatea electoratului să nu  mai fie un criteriu.

Se pare că nu le ține schema, deși este perfect justificabilă. Normal și democratic este ca numai Constituția României să se voteze cu participarea majorității cetățenilor cu drept de vot. Președintele, fie el Băsescu sau Cutărescu, nu au același regim cu legea fundamentală și nu este cinsitit să li se aplice această condiție eliminatorie.

În condițiile date, useliștilor nu le mai rămâne decât să maximizeze numărul chibiților proprii, în speranța că acesta va atinge o cifră mulțumitoare pentru curtenii constituționali, cei de sorginte securito-comunistă. Dar useliștii și-au atins deja maximum de sprijin popular, cum am văzut la alegerile locale din iunie 2012, iar acesta nu este nici pe departe 50 la sută plus unul dintre alegători. Deci, fără suficientă prezență la vot, domnii de la USL vor fi, aproape sigur, perdanți.

Ar mai fi varianta ca USL să sponsorizeze participarea Poporului Român la referendum. Adică, să își concentreze campania pe explicarea faptului că demiterea domnului Băsescu Suspendatu este o afacere eminamente națională, ce nu are nimic de-a face cu politica, ci cu dreptatea și justiția, cu lupta adevărată împotriva corupției, cu afirmarea internațională a României ca o națiune europeană, angajată și responsabilă și nu ca o colonie de cetățeni amorfi și îndobitociți, aflați la mâna și cheremul străinilor.

Ar trebui ca, în locul propagandei de partid, desfășurată de aceleași figuri politice arhicunoscute, useliștii să aducă la microfoane, în dezbaterea publică, vocile cetățenilor ce strigă, de șapte luni, JOS BĂSESCU! Acestora nu trebuie să le spună nimeni una, două, ori douăzeci și două de motive pentru care domnul Băsescu trebuie demis, pentru că ei știu oricum mai bine.

Politicienii și-au făcut datoria să îl suspende pe domnul Băsescu. Este timpul ca demiterea să o facem noi, cetățenii. Ce mai pot face politicienii, acum, este să ne invite pe noi în teren, să jucăm jocul nostru câștigător. Ei chiar își pot permite să fie spectatori, pe când noi nu, dacă ne pasă de noi și de Țara noastră.