Ceaușescu și poporul

Pentru cei care au trăit pe vremea aceea și care mai trăiesc și astăzi, credeți că Nicolae Ceaușescu ar mai fi căzut, dacă, în decembrie 1989, ar fi fost vorba să alegeți între el și domnul Ion Iliescu? Dacă nu s-ar fi văzut la televizor că întreg poporul român este împotriva sa, ci doar că domnul Iliescu vrea să îi ia locul, ați mai fi fost de acord cu schimbarea de regim?

Dacă ar fi venit toată televiziunea, că doar una era, precum și cele trei ziare de atunci și v-ar fi zis că, dacă pică Ceaușescu, lumea așa cum o știți va dispărea și în locul ei va veni alta, mult mai complicată și mai grea, ați mai fi stat pe-acasă, lăsându-i pe ceilalți să îl dea jos, sau ați fi optat pentru stabilitate și, implicit, pentru Ceaușescu?

Fiecare dintre dumneavoastră știți răspunsul la aceste întrebări. Dacă vi-l dați singuri, în intimitate, probabil că va fi un răspuns sincer. Și, tot probabil, răspunsul ar fi că ați fi ținut cu Ceaușescu, în condițiile descrise aici.

Este evident că pe asta contează, astăzi, strategii propagandei domnului Băsescu Traian Suspendatu.

Ei contează pe faptul că românul majoritar este conservator din fire. Că îi place ca viața sa să fie previzibilă, chiar dacă nu este cea mai bună, cea mai confortabilă și cea mai prosperă. Ca să nu mai vorbim de o viață cât mai demnă. Mai contează că, într-o confruntare între doi politicieni, românul majoritar, întotdeauna și irațional, va lua partea celui mai slab, mai oropsit dintre ei. Și, mai contează și pe faptul că românul majoritar are și un respect ancestral față de străini, pe care nu vrea să îi supere ori să se facă de rușine în fața lor.

De aceea, cele trei teme de campanie băsistă sunt că, la referendum, avem de ales între (1) stabilitate sau haos, (2) Băsescu sau Ponta cu Antonescu și (3) respectul sau disprețul străinilor.

Asta, pe când, de-adevăratelea, la referendum avem de ales între Băsescu-demis sau Băsescu-președinte. Atât.

În plus, propaganda băsistă inversează și direcția discuției. Băsescu-demis este discutat în direcția consecințelor viitoare ale demiterii, pe când Băsescu-președinte este discutat în direcția „realizărilor” trecute ale acestuia.

Asta, pe când, de-adevăratelea, Băsescu ar trebui demis pentru ceea ce a făcut în trecut, de la infracțiuni înainte sau în timpul mandatelor sale la acte de corupție și crimă organizată. Sau, dacă se preferă, Băsescu ar trebui menținut președinte pentru ceea ce va face în viitor.

Este mai mult decât evident că nimeni nu are cum să penalizeze poporul român pentru demiterea domnului Băsescu.

Din interiorul Țării, singurii care au de suferit de pe urma debarcării băsescului sunt profitorii sistemului mafiot de stat edificat încă dinainte de mandatele sale și perfecționat cu minuție de domnul Băsescu însuși. Ori, suferința sistemului mafiot înseamnă bunăstarea celor mulți și nu invers.

Din exterior, cei ce au de suferit din cauza dispariției „șefului de stat” român sunt cei care au făcut afaceri bune pentru ei și păguboase pentru români, de la alimentele produse în Occident și vândute în România, în locul produselor noastre și până la dobânzile mari la împrumuturi de stat, oferite de băncile străine. Asta ca să nu mai vorbim de înstăinarea resurselor naturale, de la petrol la aur și uraniu, înstrăinare ce nu ar mai fi așa de pe degeaba dacă pleacă domnul Băsescu de la Cotroceni. Ori, suferința acestora înseamnă, evident, creșterea prosperității românilor și nu invers.

În schimb, menținerea domnului Băsescu în scaunul prezidențial înseamnă, în viitor, accentuarea sărăcirii populației, dezbinării morale a acesteia, maximizarea rușinii de a fi român, continuarea cursului spre analfabetism de masă, spre sănătatea tot mai precară a celor mulți și spre insecuritate națională.

De aceea, propaganda băsescului nu vrea să vorbească despre consecințele menținerii în funcție ci doar despre cele ale demiterii domnului Băsescu, despre care dezinformează cu seninătate.

Acum, la referendum, sunt două opțiuni clare, indiferent de propaganda pro sau anti Băsescu. Și cei care vor vota DA sau NU la referendum, și cei ce vor sta acasă, „după perdele”, cum se zicea în decembrie 1989, trebuie să știe că făcând ceea ce fac își exprimă una dintre aceste două opțiuni.

Una este cea a demiterii, care deschide o nouă oportunitate strategică pentru români. Ea nu garantează că cel ce va veni ca nou președinte va fi mai bun sau mai priceput decât domnul Băsescu Demisu, dar garantează că acest demis nu va mai putea să continue „opera” sa de distrugere a statului și poporului român. Doar electoratul poate garanta cum va fi noul președinte. Și, după exercițiul demiterii băsescului, este foarte probabil ca noul președinte să se gândească de două ori înainte de a face ce a făcut Demisu.

Cealaltă opțiune este de menținere în funcția de președinte a domnului Băsescu Traian. Aceasta îi va da autoritate domniei sale să își continue „opera” sa de distrugere a statului și poporului român. Sau, în cel mai bun caz, va face din România un fel de Belarus european, cu un demn urmaș al lui Ceaușescu în fruntea Partidului și Țării.