Cât vă costă?

Știți cât câștigați sau cât pierdeți dacă votați DA la referendumul de demitere a domnului Băsescu Traian, de duminică, 29 iulie 2012? Sau, v-ați gândit cât câștigați ori cât pierdeți dacă votați NU la același referendum? Ca să nu mai vorbim de cât ați câștiga ori cât ați pierde dacă nici nu votați, ci stați acasă în aceiași zi?

Există o teorie care se ocupă de asemenea lucruri. Ea se numește Opțiunea Rațională, în engleză Rational Choice, și se bazează pe prezumția că cetățeanul votează în funcție de rezultatul unui proces interior de cântărire rațională a avantajelor și dezavantajelor tuturor variantelor posibile de alegere.

Este drept că această teorie a fost dezvoltată în societatea occidentală, unde relația dintre cetățeanul individual și statul colectiv este bine înțeleasă și de unii și de alții, adică și de populație și de politicieni, iar fiecare tabără încearcă să își maximizeze profitul sau avantajele de pe urma acestei relații. Ori, această maximizare nu se poate face decât rațional.

La noi, teoria respectivă nu a fost aplicată încă, din motive evidente. Nici populația și nici politicienii nu sunt interesați de exercițiul rațional al alegerii în politica românească. În locul lui, este preferat exercițiul șmecheririi. Adică, în loc să mă gândesc ce este mai bine pentru mine, mă gândesc cum să îi fraieresc pe ceilalți, fie ei statul sau concetățenii mei. Numai că și ceilalți gândesc și acționează exact la fel, încercând să mă șmecherească de fiecare dată.

Spre deosebire de opțiunea rațională, care urmărește maximizarea avantajelor într-o relație cetățean – stat, opțiunea șmecherească urmărește maximizarea pierderilor celuilalt, în aceiași relație cetățean –stat. În aceste condiții, este ușor de înțeles de ce și unii și alții sunt, în cele din urmă, perdanți. Cum bine știm, statul o duce din ce în ce mai rău, iar cetățenii săi sunt din ce în ce mai săraci și nefericiți.

Această tragedie provine din faptul că statul este alcătuit ca și când ar funcționa pe principiul opțiunii raționale și nu al celei șmecherești, ce, în fapt, domnește aici. De aceea, marii exponenți ai acestei opțiuni șmecherești vor să „reformeze” acest stat și să îl aducă mai aproape de ceea ce le trebuie pentru a fi ei șmecherii cei mari.

Alternativa este, fără dubiu, reformarea publicului și politicienilor, pentru a se simți comfortabil în statul croit pe modelul opțiunii raționale.

Această reformare nu se poate face peste noapte. În Occident, lucrurile acestea despre cetățean și stat se învață la școală, încă din clasele primare. Activiștii lor fac școli de partid pentru așa ceva. Presa și televiziunile de stat dedică un timp amplu discutării în detaliu a tuturor aspectelor relațiilor raționale dintre cetățean și colectivitate. Astfel încât oamenii se nasc, cresc și trăiesc în aceste condiții de cunoaștere și înțelegere a problematicii opțiunii raționale, chiar dacă nu îi spun, tot timpul, așa.

La noi, în România, învățământul românesc de stat preferă să dezvolte cursuri de religie și le ignoră complet pe cele de bună guvernare. Școlile de partid discută metode de fraierire electorală în locul subiectelor de promovare a bunăstării prin acțiune politică. Iar presa și televiziunile sunt mai mult mijloace de propagandă decât de informare.

Și, totuși, dacă vrem să ne reformăm noi mai degrabă decât statul, trebuie să pornim de undeva.

Un bun punct de pornire ar putea fi referendumul din 29 iulie. Deocamdată, și domnul Băsescu Traian Suspendatu și cei care l-au suspendat apelează la motivarea irațională a dumneavoastră pentru a vota DA sau NU, ori pentru a sta acasă, ceea ce, în condițiile concrete ale acestui referendum, este echivalent cu a vota NU.

Vi se cere să îl urâți sau să îl iubiți pe Băsescu. Vi se solicită să scăpați Țara de el, ori să îl apărați pe el de Țara ce îi este împotivă. Sunteți amenințați cu pierderea demnității naționale dacă domnul Băsescu nu este demis, ori cu oprobiul „Europei”, dacă este demis. Atât opozanții cât și simpatizanții băsescului sunt făcuți de râs pe cele mai deșuchiate motive. Asta dacă nu sunt direct înjurați de mamă. Subiectul dezbaterilor publice este mutat de pe ceea ce a făcut și ce înseamnă domnul Băsescu pe orice altceva, de la plagiatul prezumat de acum zece ani al actualului premier și până la rochia de mireasă a doamnei Udrea, care nici nu prea era, de mini ce purta domnia sa la acel moment.

Ce-ar fi dacă, pe 29 iulie 2012, ați apela la rațiune în alegerea dumneavoastră? Dacă v-ați gândi să „țineți” cu unii sau cu alții doar la fotbal, ori la Românii au talent, iar la politică să nu mai „țineți” nici cu unii, nici cu alții, ci doar să vă gândiți ce câștigați ori ce pierdeți de pe urma votului dumneavoastră?