Analiza zilei de ieri

Se zice că la fotbal și la femei se pricepe orice bărbat. Dar la politică? După cum își dau cu părerea unii și alții, cam cu toții, de altfel, ai zice că și la politică se pricepe orice bărbat.

Diferența este însă substanțială. La fotbal și la femei se poate pricepe orice bărbat pentru că orice bărbat a încercat, măcar odată în viața lui, să practice și una și alta, chiar dacă numai ca amator. La politică însă, se pare că se pricep, sau sunt convinși că se pricep, mai ales cei care nu au practicat niciodată acest sport, ca să vadă cum se face, de-adevăratelea și în intimitate.

Dacă, la fotbal și la femei, cei experimentați, chiar și doar ca amatori, depistează cu ușurință un impostor, care zice că se pricepe și el, dar este evident că habar nu are despre ce vorbește, pentru că nu i s-a întâmplat niciodată, la politică merge mult mai ușor impostura, în ale priceperii, pentru că cei mai mulți sunt în această postură, de habarnautiști.

Politica este exclusiv o relație de putere, restul fiind doar vorbe fără conținut. Iar puterea se obține prin diverse mijloace și procedee. Într-o societate civilizată, adică bazată pe domnia legii, puterea aparține societății în întregul ei, iar aceasta o delegă, temporar și pe felii, unor grupuri și persoane ce îi servesc interesele, dintre care două sunt esențiale: securitatea și bunăstarea. Procedeele de delegare a puterii sunt cele pe care le citim prin cărți sau le vedem prin filme, că de experimentat, nu am apucat încă să le experimentăm de-adevăratelea, niciodată, în România. Pentru că, lăsată de capul ei, fără norme, reguli și principii, politica devine o junglă în care doar puterea primară, sângeroasă și distructivă primează.

Aceste reflexii mi-au venit în minte luând seama de unul din evenimentele zilei de ieri, luni 2 iulie 2012, respectiv ungerea doamnei Ecaterina Andronescu în funcția de ministru al educației și câtor altele, printre care cercetarea, tineretul și sportul.

Doamna Andronescu este profesor universitar doctor și, până de curând, rectorul unei dintre cele mai prestigioase școli universitare românești, Politehnica din București. Domnia sa are multe și incontestabile merite umane și profesionale, pe care ne grăbim să le recunoaștem de la început, pentru a nu exista vorbe.

Dar doamna Andronescu face și politică. Și, până la această numire, a făcut o politică mai mult proastă decât bună.

Domnia sa este cea care a ajuns în Parlament fiind „garantată Vanghelie”, ceea ce nu este un lucru rău, pentru că această garantare s-a dovedit câștigătoare, doar că arată tipul primitiv de luptă pentru putere pe care este dispusă să o ducă doamna Andronescu, alături de partidul domniei sale. Însă tot domnia sa este autoarea unui cadou de cel puțin un milion de voturi pe care l-a oferit, pe tavă, domnului Băsescu Traian, în lupta acestuia pentru puterea prezidențială dusă împotriva domnului Mircea Geoană, pe vremea aceea șeful de partid al doamnei Andronescu.

Pentru cine nu știe la ce mă refer, este vorba despre faptul că doamna Andronescu, pe atunci tot ministru al educației, a declanșat o luptă cu una din universitățile particulare din România, contestând calitatea academică a acesteia și, implicit dar și explicit, valabilitatea diplomelor acordate absolvenților ei.

Problema de politică proastă este că domnia sa a început războiul fără să știe dacă sunt șanse să îl câștige sau nu, în condițiile în care partidul său era asociat la guvernare cu domnul Băsescu Traian, dar se pregătea să i se opună la alegerile prezidențiale din acel an 2009. Nu are rost aici să povestim toată anecdotica acelei întâmplări.

Cert este că doamna ministru a trebuit să plece de la minister, dată afară împreună cu ceilalți membri ai partidului său, fără să tranșeze disputa, dar dând campaniei domnului Băsescu prilejul minunat de a-i informa pe toți cei peste o jumătate de milion de deținători de asemenea diplome de la acea universitate privată că, dacă nu va ieși domnul Băsescu președinte, domnul Goană le va lua acele titluri, pe mâna doamnei Andronescu. Asta fără să mai putem la socoteală sponsorizarea masivă a campaniei electorale a băsescului de către patronii universității, precum și punerea la dispoziția staff-ului prezidențial a postului lor de televiziune.

După spusele domnului Victor Ponta, premierul, doamna Ecaterina Andronescu a fost aleasă pentru ministeriat dintr-un grup mai larg de candidați, ca fiind cea mai potrivită opțiune. Domnul Ponta nu ne-a spus însă și cine mai făcea parte din acel grup, dar ne putem imagina, în condițiile în care, înaintea doamnei Andronescu au fost desemnate alte două persoane, ce au ratat numirea din motive că erau șubrede la dosar. Nici doamna Andronescu nu este fără griji la dosar, fiind în așteptarea unei decizii pe care o va lua o curte de justiție, privind acuzația de incompatibilitate adusă domniei sale de o agenție guvernamentală de „integritate”.

Dacă ar fi să ne pricepem la politică la fel de bine cum ne pricepem la fotbal, am putea zice că asistăm la o distribuție discretă a puterii executive în Țară.

Domnul Băsescu ține morțiș să controleze domeniul educației naționale, din motive nemărturisite. Dar obiectivele acestui control sunt evidente, unele dintre ele fiind chiar declarate de domnia sa, de-a lungul vremii. Însumate, acestea duc spre distrugerea cu bunăștiință a învățământului preuniversitar, aflat în grija și responsabilitatea directă a statului, și, în consecință, îndobitocirea populației viitorului apropiat, astfel încât România să nu poată fi niciodată o competitoare rezonabilă pe piața de personal europeană sau chiar mondială.

Deci, prin numirea doamnei Andronescu la educație, se pare că domnul Ponta a fost de acord să îi lase domnului Băsescu oarece control asupra domeniului. Nu zic aici că doamna Andronescu este „omul lui Băsescu” în Guvernul Ponta. Departe de mine o asemenea acuzație, mai ales că ea ar fi total nefondată. Dar, nu avem cum să nu constatăm că aceiași doamnă este „garanată Băsescu”, de data aceasta.

Este evident că domnul Băsescu are vreo două-trei pârghii de control asupra proaspătului ministru. Cea mai vizibilă este curtea de justiție unde se va judeca incompatibilitatea dintre funcția de rector și cea de parlamentar a doamnei Andronescu. Dacă judecătorii vor constata această incompatibilitate, atunci doamna Andronescu trebuie să părăsească imediat scaunul ministerial, pentru că nu va mai avea dreptul la demnități și funcții publice pentru câțiva ani. Dacă nu o vor găsi incompatibilă, va putea rămâne ministru. Multele exemple anterioare de decizii judecătorești ne fac să credem că ce va zice curtea depinde de ceea ce vrea domnul Băsescu ca aceasta să zică.

Domnul Ponta a spus, răspicat, că nu este o problemă dacă doamna Andronescu va trebui să plece,  la fel cum s-a îmtâmplat și cu fostul ministru al culturii, domnul Mircea Diaconu, găsit foarte incompatibil de o curte de justiție, pe o acuzație similară. Dar nu ne-a spus de ce nu a nomnializat direct persoana care ar putea să îi ia locul doamnei Andronescu, dacă domnul Băsescu nu o mai vrea în funcție, cum nu ne-a spus nici dacă s-a gândit că doamna Andronescu ar considera, domnia sa personal, că este o problemă să fie dată, din nou, afară din minister și că va face ce crede domnia sa de cuviință ca acest lucru să nu se întâmple?

Tot ca analiști de pe margine ce suntem, mai putem constata că jocul cu numiri și renunțări de miniștri ai educației este expresia directă a totalei lipse de politici în domeniu, în sânul actualei uniuni aflate la puterea executivă în Țară.