Băsescu are dreptate

Astăzi, Parlamentul României va dezbate cererea de suspendare din funcție a președintelui României, domnul Băsescu Traian, în vederea demiterii prin referendum național, pentru grave și multiple încălcări ale Constituției aceleiași Românii. Este de așteptat ca votul majoritar să fie favorabil acestei cereri. Și credem asta deoarece nimeni nu s-ar fi apucat de un asemenea demers fără să conteze pe un anumit număr de parlamentari și, implicit, de voturi.

Nu este nici o surpriză că domnul Băsescu Traian nu este de acord cu acest demers și i se opune din toate puterile, zbătându-se, cum zice chiar domnia sa, mai mult cu vorbele decât cu faptele.

Vorbele domniei sale, spuse prin gura personală sau printre dinții celor ce continuă să meargă „pe mâna lui”, deși văd cu ochiul liber că este una perdantă, se înscriu în trei categorii mari.

Prima este cea a amenințărilor. Domnul Băsescu îi amenință pe cei care îi vor răul, adică îl vor dat jos din tronul de la Cotroceni, dar fără să le spună ce-ar păți. Este un fel de „știți voi ce vreau să zic!” Vreo doi parlamentari, ce trecuseră în tabăra noii majorități mai mult ca sigur că au știut la ce se referă domnul Băsescu și au revenit, spășiți, în rândurile băsiste. „Iartă-ne, stăpâne, că ne-a luat Dumnezeu mințile!” au zis ei și au promis că nu o să mai facă. Capii răutăților, însă, prin vocea domnilor Crin Antonescu, Kelemen Hunor și Victor Ponta, par a nu se speria de amenințări. Domnul Oprea tace, că atâta știe domnia sa să facă, atunci când vrea să facă bine. Însă, prin tăcerea sa, ne lasă pe noi nedumeriți. Nu știm dacă îi este sau nu frică de amenințările băsescului.

Data trecută când a fost suspendat, domnul Băsescu i-a identificat pe cei ce i se opuneau ca „Cei 322” și le-a „tras-o” când a făcut un referendum de cvasi-desființare a Parlamentului, prin dispariția unei camere și reducerea numărului de parlamentari la 300. Câțiva dintre ei ori și-au pierdut funcțiile și privilegiile, ori au ajuns chiar în închisoare. Adică, amenințările băsescului nu sunt numai vorbe în vânt.

A doua categorie de vorbe în apărarea domnului Băsescu este cea a avertismentelor. Ni se spune ce o să pățim, noi, cu toții, dacă îl va suspenda Parlamentul, că de demiterea prin referendum nici nu se vorbește, încă.

Cea mai groaznică situație va fi că cei ce îi vor lua locul îl vor elibera pe Adrian Năstase. Preluând această temă în propaganda băsistă, vreo doi „oameni de presă” s-au găsit să sugereze că, de fapt, toată campania împotriva stăpânului lor nu este altceva decât un plan de eliberare a domnului Năstase, fost prim-ministru și actualmente primul prizonier politic de după 1963. Desigur, domnii Antonescu și Ponta nu se preocupă doar de salvarea tovarășului lor, dar iau seama că, lăsându-l în pace pe domnul Băsescu, vor ajunge și ei la fel ca Năstase, de corupți ce sunt. Adică, mă înțelegeți, nici nu se pune problema că domnul Băsescu merită suspendat și demis! Nu! Altele sunt dedesupturile planului diabolic de lovire a acestuia.

Un alt avertisment băsist este că vor veni comuniștii la putere, fie ei neo- sau cripto-comuniști. Asta, deoarece, în momentul de față, domnul Băsescu apără el însuși Țara de un asemena flagel. El, fost agent secret al blocului comunist, fost nomenclaturist al Partidului Comunist Român, fost demnitar al regimului Ceaușescu a „condamnat” comunismul, pe mâna și cuvintele altor foști sau membri ai protipendadei de foști. Este marea realizare a Regimului Băsescu și ea este acum pusă în pericol de acțiunea concertată a comuniștilor ascunși sub blană liberală. Oricum, este greu de găsit alte realizări ale domnului Băsescu care să trebuiască să fie apărate.

Poporul va suferi enorm, ne mai avertizează domnul Băsescu și acoliții domniei sale, decum nu va mai fi această domnie a sa la Cotroceni. Ei nu merg până acolo încât să ne descrie aceste posibile suferințe, dar, cu siguranță, vor fi mai mari decât cele actuale, când suferim doar de furtul banului public, de cel mai criminal și mai scump sistem de sănătate publică din istoria României, de cea mai proastă școală publică, de salarii mizere pentru cei ce mai au încă de lucru, de pensii mult sub nevoi și merite, precum și de o umilință internațională generalizată.

În sfârșit, a treia categorie de vorbe ale domnului Băsescu Traian este formată din minciuni și dezinformări. Domnia sa are principiul că, atâta vreme cât nu scrie și semnează cu mâna și semnătura sa, orice ar spune nu are nici o valoare juridică, deci nu poate fi condamnat pentru aceasta. De aceea, nu are nici o reținere în a spune orice, oricui, atâta vreme cât ceea ce spune îi aduce avantaje materiale evidente.

O asemenea tactică a fost foarte de succes pentru domnul Băsescu în trecut și ar fi fost păcat să nu o practice în continuare. Nu am uitat încă acuzația de furt masiv de voturi în primul tur al alegerilor ce l-au făcut președinte pentru prima dată, în 2004 și care s-a dovedit o mare minciună deliberată, dovadă adusă cu prețul carierei unei procuroare.

Acum, zilele acestea, temele preferate ale domnului Băsescu se îndreaptă spre decredibilizarea oponenților declarați, începând cu domnul Victor Ponta, cel acuzat de plagiat și poreclit de Băsescu însuși „premierul copy-paste”, precum și pe negarea evidenței că domnia sa chiar a înfăptuit tot ceea ce este menționat în documentul de suspendare și multe altele.

Cea mai flagrantă dezinformare este legată de teza că declarațiile sale, pe baza cărora s-au întemeiat acuzațiile de încălcare gravă a prevederilor Constituției României nu sunt și nu pot fi probe ale eventualelor fapte de această natură. Cu bună știință și cu viclenie specifică, domnia sa pune semnul egal între încălcarea legii, ce are consecințe penale și care trebuie dovedită în instanță de procurori, cu încălcarea Constituției, ce consecințe politice și care trebuie dovedită în fața Poporului, ce va da verdictul la referendum.

Ceea ce uită domnul Băsescu este că domnia sa a încălcat și legea, de multe ori, numai că este ferit de consecințele penale ale acestor înfracțiuni de domnul Morar de la Procuratură, ce crede că un președinte este imun la legea penală. De ceea acest domn Morar este ținut pe funcția de șef al anticorupților, în pofida oricăror legi.

Cu aerul că știe ceea ce zice, domnul Băsescu Traian ne-a avertizat că planul adversarilor săi este mai amplu decât propria sa suspendare. „Ei vor să pună mâna pe Justiție”, a declarat el. Desigur, motivul acestei intenții, așa cum ne-a sugerat tot Băsescu, este ca să nu poată fi acuzați și condamnați, la rândul lor, de corupție, așa cum a pățit-o domnul Adrian Năstase. Dar dacă motivul este ca „ei” să pună mâna pe Justiție ca să îi defere acesteia pe domnul Băsescu Traian și pe toți cei din jurul său?

Atunci, să sperăm din toată inima că domnul Băsescu are, în sfârșit, dreptate.