Târziu în vară

De cum vine toamna,

Eu îmi aduc aminte că te iubesc.

Asta nu pentru că nu te-aș iubi tot timpul

Și în fiecare anotimp,

Dar mă iau cu treburile de peste an

Și mai uit cât de dragă îmi ești.

De cum vine toamna,

Iubirea îmi iese din hambarul inimii

Și mi se urcă la tâmple

De nici vinul nu-mi mai trebuie

Ca să umblu zăpăcit și fără rost

Printre flori și crengi cu poame coapte.

Și mă trezesc spre iarnă

Că te iubesc cum numai tu știi

Și cum nimeni, niciodată, nici nu va visa.

Iar, în lenea serii tot mai grăbite,

Dragostea de tine trece în cuvinte

Din acelea care susură a ploaie...