Acuz de două luni

Acum două luni, printr-o scrisoare deschisă, l-am acuzat pe președintele Băsescu Traian de infracțiunea de propagandă în vederea instaurării unui stat totalitar, infracțiune prevăzută și sancționabilă în Codul Penal al României, și care este ușor de probat prin faptele de notorietate publică săvârșite de infractor.

Acum o lună, am amintit de acest demers, sub titlul Acuz de o lună, am reiterat scrisoarea deschisă și am făcut observația că, până la acea dată, demersul meu nu a avut nici o consecință în ceea ce îl privește pe acuzat, nici din partea procuraturii, dar nici în rândul opoziției politice sau al opiniei publice.

Dacă tăcerea procuraturii este de înțeles, pentru că șefii ei sunt sub un control ferm și strict al acuzatului și, în consecință, nu au cum să îl investigheze pe cel care i-a pus, menținut și protejat în funcții, tăcerea opoziției este dubioasă.

Cum altfel decât dubioasă putem califica această tăcere a opoziției la acuzația că Băsescu, președinte sau doar cetățean român, face apologia regimurilor totalitare din România trecută, reabilitează public conducăori ai statului român declarat totalitar și condamnați atât penal cât și de istorie pentru faptele lor dictatoriale și oferă un model public de autocrație inacceptabilă în orice democrație constituțională?

Iar dubiul este dat de două explicații posibile ale acestei acceptări tacite a comportamentului penal al președintelui Băsescu.

Prima ar fi că și opoziția aderă la ideologia totalitară și consideră că este valabilă soluția unui regim totalitar pentru guvernarea României în aceste vremuri de criză mondială și șubrezire a conceptului de stat suveran și independent.

A doua ipoteză este că opoziția este duplicitară, respectiv ei afirmă public că doresc îndepărtarea lui Băsescu Traian și a partidului său de la cârma țării, dar nu fac nimic concret pentru această îndepărtare.

Este similar atitudinii publice prin care Băsescu este acuzat că este urât, necioplit, needucat, se îmbracă scump dar cu prost gust, vorbește vulgar și este nesimțit, eventual este bețiv și, ar vrea el, curvar, că vorbește gura fără el, de trebuie tot timpul să revină asupra declarațiilor publice și altele de aceiași natură. Ori, asemenea acuzații, chiar dacă se bazează pe realitate, pot doar trezi oarecare discuții publice și pot face obiectul propagandei anti-Băsescu, dar nu pot avea consecințe de tipul demisiei sau debarcării din funcție. Nu se cunosc asemenea cazuri în care propaganda să fi reușit vreodată, în orice loc de pe glob, să dea jos un demnitar însăunat legal în funcția publică pe care o ocupă.

Faptele de natură penală însă da, ele pot avea asemena consecințe, mai ales când acestea sunt săvârșite în public.

Însă nici publicul, prin mijloacele sale de informare, nu a reacționat la acuzația de propagandă în vederea instaurării statului totalitar.

Motivele sunt complexe. Unul dintre ele este că, în public, există un segment care are opinia că statul totalitar nici nu este așa de rău, ba, chiar ar putea să fie mai bine poporului sub domnia unui dictator așa ca Ion Antonescu sau Nicolae Ceaușescu.

Alt motiv ar fi că largi segmente ale publicului nici nu știu cum ar fi să fie ei la cârma treburilor țării sau, cel puțin, să își poată exprima opțiunile și năzuințele, iar politicienii să țină seama de aceste opțiuni și năzuințe. Adică, ei, membrii publicului, nici nu știu ce vor sau ce le trebuie.

În fine, un alt motiv ar fi vocile afone și stridente care se aud în mass media românească și care nu au nici un interes ca publicul care îi ascultă să înțeleagă ceva din ceea ce se întâmplă în spațiul românesc, pentru că nu știu și nu pot ei să explice despre ce este vorba.

Să vă dau numai un exempl recent.

Am auzit multă lume întrebându-se la televizor ce motive ascunse l-au îndemnat pe președintele Băsescu Traian să iasă în public, ba chiar să se deplaseze la fața locului și să ia apărarea proiectului de exploatare minieră a aurului de la Roșia Montană. S-au lansat ipoteze și s-au făcut comentarii nenumărate pe această temă. Însă nimeni, chiar nimeni nu a făcut observația de bun simț că președinele Băsescu este dovedit ca agent de influență a intereselor străine în România și, în aceste condiții, este de așteptat și foarte probabil ca și în cazul aurului românesc să servească interesele companiei străine care a obținut 80 la sută din acel aur, dând înapoi doar patru la sută din aurul colectat statului al cărui președinte este Băsescu.

În ceea ce privește acuzația publică pe care i-am adus-o președintelui Băsescu Traian, ea rămâne valabilă și este întărită de faptul că acuzatul continuă nestingherit săvârșirea aceleiași infracțiuni de propagandă în favoarea statului totalitar, cum rezultă din vorbele și gesturile sale recente, emise și făcute în public, fie la mare sau la munte.

Eu aștept să vedem cum va fi peste încă o lună. Dumneavoastră ce credeți că se va întâmpla?