Sunt un dobitoc

Așa îmi vine să zic despre mine, când îmi dau seama cât de departe sunt de anticiparea modalităților de stârnire a interesului publicului.

De aproape doi ani, am creat și dezvoltat un sistem de înțelegere a problemelor reale pe care le are poporul român în relație directă cu guvernarea patriei și cu interesele cetățeanului. Mai mult, am imaginat și o procedură de abordare și rezolvare a acestor probleme de cetățeanul român însuși.

Și sunt convins cu tărie că am dreptate și că ideile mele pot fi unele de succes, iar tăria acestei convingeri este dată de formarea mea științifică și profesională, de experiența de mulți ani în domeniul public și de recunoașterea internațională a valabilității unora dintre producțiile mele.

Pentru că nu am vrut ca aceste idei să rămână un exercițiu de sertar, le-am promovat prin intermediul Internetului, atât pe site-ul Clubul Cetățenilor Români, cât și prin rețelele de socializare Facebook și Twitter.

Am avut grijă ca, printre „friends”, să se afle cât mai mulți jurnaliști, în speranța că vor afla despre aceste idei și că vor arăta un oarecare interes pentru promovarea lor benignă.

Am mai avut și răbdare, pentru că studiile de comportament al populației internaute arată că este nevoie de unul la doi ani pentru stabilirea unei prezențe online care să conteze.

Am primit câteva confirmări individuale că ideile mele au ceva valoare și că prezența scrierilor mele în viața unor intelectuali și nu numai este apreciată.

Și atât.

Astăzi, mă gândesc ce dobitoc sunt, să mă străduiesc eu ca ideile mele să ajungă la oamenii pentru care au fost formulate prin intemediul unor mijloace atât de insidioase, cum sunt postările pe Internet.

Dacă aș fi vrut ca ideile mele, așa corecte, cinstite și fundamentate cum sunt ele, să aibă o răspândire de masă, era suficient să mă urc pe un stâlp în fața Palatului Cotroceni și să refuz să mă dau jos câteva ore bune.

Timp în care televiziunile „de știri” sau „de nișă” Antena 3 și Realitatea TV ar fi transmis non-stop imagini cu mine atârnând de lampa publică și citind Manifestul cetățeanului român, sau scrisoarea deschisă adresată lui Băsescu, prin care îl acuz de infracțiunea de propagandă în favoarea statului totalitar.

Dar, eu sunt un dobitoc pentru că am și cultură, și educație și bun simț.

Cultura mea generală cuprinde și scena din filmul Telegrame (1960), în care Costache Gudurău, interpretat magistral de Grigore Vasiliu Birlic, se urcă pe un stâlp pentru a transmite protestul său la abuzurile Guvernului, inclusiv la faptul că nu îl lasă să vorbească.

Educația mea include și știința de a prezenta studiile serioase în format credibil și comprehensiv și nu înfigerea idelor din aceste studii în mintea publicului prin gesturi teribiliste.

Cât despre bunul simț, acesta este un handicap evident în spațiul public românesc. Adică, dacă îl ai, mai bine stai acasă.

Și ține-ți ideile în sertar!

Text publicat inițial în Clubul Cetățenilor Români: Sunt un dobitoc