Apelul Laurei

Laura Dobrotă Novăcean este considerată de sibieni, în mod justificat, ca vedeta lor locală, ce apare la postul de televiziune Antena 1 Sibiu. În ultimul număr din anul trecut, 2011, al unei gazete locale, intitulată „Sibiu 100%”, ce apare săptămânal și este distribuită gratuit, Laura a publicat următorul articol-apel. După ce îl citiți, vă rog două lucruri, prezentate nu în ordinea importanței. Vă rog să citiți și comentariile mele la acest articol-apel și vă mai rog să distribuiți textul Laurei cât mai larg posibil. Cine știe, poate ajunge și la cei care chiar pot să facă ceva pentru biata fată, Mădălina, ce este subiectul apelului Laurei.

Și, acum, articolul preluat din „Sibiu 100%”:

„Este prima oară când vin înaintea tuturor celor care mă cunosc cu o rugăminte. Este pentru prima oară când vă cer ajutorul. Este vorba de o problemă gravă de sănătate. Nu este problema mea, este problema Mădălinei, o fată de 11 ani, abandonată de părinți. De la vârsta de un an, Mădălina se află în plasament la o familie din Cisnădie, care o iubește și care se luptă pentru ea ca pentru propriul copil.


Mădălina are o scolioza galopantă. Starea ei se înrăutățeste de la o lună la alta. Medicii spun că nu s-a mai întâlnit cu o evoluție atât de rapidă a unui caz de scolioză. A fost internată de 12 ori în mai puțin de 2 ani și jumătate. În acest timp, scolioza toraco-lombară a Mădălinei a ajuns la un unghi de 77 de grade și i s-a dezvoltat și o altă scolioză, la sold, cu un unghi de 20 de grade. Unul din plămâni nu mai poate funcționa pentru că e strâns de coaste, inima e afectată și ea. De 5 luni, e nevoită pentru a putea respira să folosească spray-uri speciale pentru zi și noapte. Are dureri de spate și îi amorțesc mereu o mână și un picior. Mișcările bruște, o izbitură de un perete sau simpla cădere pe gheață îi pot provoca moartea din cauza coloanei rigide. 


Prin urmare, situația ei este din ce în ce mai gravă. Nu a fost însă de aceeași părere și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul DGASPC Sibiu. În ianuarie 2011, aceasta i-a retras gradul 2 de handicap (accentuat) și i-a dat doar gradul 3 (mediu), asta în condițiile în care medicii ortopezi care o tratează i-au spus asistentului maternal care o îngrijește pe Mădălina (domnului Laurean Muntean), că handicapul ar trebui să fie de gradul 1 (sever). S-a făcut contestație, însă lucrurile nu s-au schimbat. Familiei i s-a transmis să nu mai insiste că nu are rost. Beneficiile pentru gradul 2 de handicap constau în 3 drumuri gratuite în țara cu autocarul și într-un ajutor de 66 RON pe lună din partea statului. Acum, Mădălinei i s-a anulat dreptul la drumuri gratuite (pe care, oricum, le făcea la spitalele din țară) și primește doar 33 RON pe lună. Asta în timp ce salariul asistentului ei maternal a fost diminuat și el din iunie 2010 de la 1.120 RON pe lună la 569 RON, în urma reducerilor salariale ale bugetarilor. Totuși, în aceste condiții, familia la care Mădălina se află în plasament, îi pune acesteia aparat dentar care costă în jur de 2.000 de lei. Iar la fiecare 4-6 luni îi cumpără un nou corset care să îi țină spatele cât de cât drept și care costă 1.100 RON. Este mai mult decât evident că oamenii aceștia fac tot ce pot pentru copila care le-a fost încredințată.


Mădălina a fost ultima pacientă a tatălui meu, Laurian Dobrotă, la finalul carierei sale de 45 de ani ca profesor de cultură fizică medicală. În anii de serviciu, tata a amenajat și utilat 3 săli de kinetoterapie și a făcut controale repetate în școli pentru depistarea elevilor cu deficiențe ale coloanei vertebrale. A descoperit de fiecare dată un procent covârșitor de copii cu probleme. Obișnuia să spună că aceste controale trebuie făcute periodic de medicul școlar însoțit de un medic specialist. Dacă Mădălina ar fi fost depistată din timp nu ar fi ajuns în situația de astăzi, dar așa, ea este încă una din victimele sistemului de sănătate. Nu fac un elogiu tatălui meu, ci vreau să trag un semnal de alarmă pentru toți părinții: fiți mai atenți la modul în care se dezvoltă copilul dumneavoastră! Tata a făcut pentru Mădălina tot ce i-a stat în putere, iar Mădălina, cât timp s-a ocupat tata de ea, a făcut progrese mari. Acum, tata nu mai este, iar eu, așa cum pot, îmi doresc să continui să o ajut pe această fată. Îmi povestea mereu despre ea. Acum, vă povestesc eu dumneavoastră.


O viață, egal 50.000 de euro


La Spitalul de Copii ,,Grigore Alexandrescu" din Bucuresti, prof. dr. în științe ortopedice, Mihai Jianu, a spus că Mădălina nu mai poate fi operată pentru că ar muri pe masa de intervenție din cauza insuficienței respiratorii de tip sever. Asistentul maternal nu s-a lăsat și acum o lună de zile a plecat cu Mădălina în Germania la Clinica din Traunstein. Acolo, i s-a recomandat ca operația (de fapt, cele 2-3 operații) să se facă de urgență la o clinică din Rosenheim, unde urmează ca Mădălinei să i se monteze de-a lungul coloanei tije de titan prinse de vertebre în șuruburi speciale. Toate acestea costă aproximativ 50.000 de euro.

Și acum Mădălina este internată în spital. Este din ce în ce mai tristă. În ultima perioadă, vorbește din ce în ce mai rar. Ca și când, nu i-ar ajunge toată suferința, copiii râd de ea la școală și o numesc ,,cocoșata”, ,,deformata”, ,,vrăjitoarea”…

Mă gândeam că acest ziar ajunge în 67.000 de cutii poștale. Dacă am da fiecare din cei care îl citesc un euro, Mădălina ar avea bani de operație. Acesta ar fi cazul ideal, însă știu că nu vor face toți acest lucru. Am vrut doar să vă arăt că o sumă cât de mică ar putea salva o viață. Pentru că de asta vorbim, de salvarea unei vieți, din moment ce în 6 luni, scolioza a avansat de la un unghi de 50 de grade la unul de 77. Faceți un drum la bancă și puteți schimba durerea și lacrimile într-un zâmbet. Eu așa voi face.

Nu doresc ca Mădălina să fie pentru dumneavoastră încă un caz care are nevoie de ajutor, de banii, uneori, și așa insuficienți, pe care îi aveți. Mădălina nu e un caz, Mădălina este o viață. Dacă mama ei i-a spus NU pe viața când a abandonat-o în spital la naștere, noi avem acum șansa să îi spunem DA pentru viața.

PS: Pentru mine, acesta este primul Crăciun fără tatăl meu, însă este și prima oară când încerc să mut munții în memoria lui. Haideți să îi mutăm împreună! Dumnezeu să vă binecuvânteze!


Conturi deschise la Banca Transilvania Sibiu, Agenția Cisnădie pe numele Muntean Laurean: RO61BTRL03301201G87470XX cont in RON 

RO36BTRL03304201G87470XX cont in EURO”

Foto: Madalina și profesorul Dobrota 
(decembrie 2010)

Iar acum, dacă mai aveți răbdare, iată ce cred și zic eu despre acest subiect.

1. Eu cred că ar fi trebuit publicate numele membrilor 

Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul DGASPC Sibiu, iar articolul ar fi trebuit completat cu un reportaj despre fiecare dintre acești membri. Ei ar trebui să spună publicului care îi plătește, cu maximă transparență, pe ce și-au bazat ei decizia de retragere a gradului de invaliditate pe care îl avea Mădălina și atribuirea unui grad mai mic, în loc să îi atribuie unul și mai mare decât până atunci, după cum au recomandat medicii. 

Asta, deoarece este notoriu că, în Sibiu, dar nu numai acolo, există o atitudine a autorităților de ostilitate față de persoanele cu dizabilități, care sunt tratate cu extremă suspiciune că ar vrea să „fure” banul public. Și tare îmi este teamă că biata Mădălina este victima acestei atitudini, probabil impusă de „sus” sau „de la centru”. Iar dacă este așa, atunci trebuie să știm și noi.

2. Ar mai trebui publicat referatul sau ancheta de specialitate ce se află la dosarul Mădălinei. Ar trebui să știm și noi, dar și familia și prietenii celui sau celor ce au întocmit acest document, cum de nu au văzut sau nu au reținut acei autori faptele pe care le descrie Laura Dobrotă Novăcean în articolul ei. Sau poate au primit „indicații” ca să nu le vadă. Sau, mai grav, au „considerat” ei, de capul lor, faptul că, fiind vorba de un copil al nimănui, nu merită să depună nici un efort pentru identificarea corectă și completă a situației și pentru găsirea și propunerea celor mai potrivite soluții, pe banii statului. 

Oricare ar fi realitatea, este bine ca noi, publicul și cei cărora ni se solicită ajutorul, să știm cu cine avem de a face, de s-a ajuns în situația să plătim de două ori: odată taxele și impozitele din ce în ce mai mari și mai nerușinate și, a doua oară, contribuții la ajutorarea unor ființe ca Mădălina.

3. În fine, mi-ar face plăcere să știu și cine dintre potentații locali sau chiar naționali au contribuit deja la fondul de ajutorare a Mădălinei. Mai ales, mi-ar place să regăsesc  pe această listă persoanele care s-au îmbogățit de pe urma statului România, de a rămas acesta atât de sărac încât nu mai are 50.000 de euro să dea pe salvarea vieții Mădălinei.