Inamicii mei – astăzi Băsescu

Nu știu de ce domnul Traian Băsescu, președintele României, m-a ales pe mine ca adversar, pentru că, personal, ne-am întâlnit numai odată, bineînțeles, într-o cârciumă, pe vremea când era primar general al Capitalei și, atunci, ne-am prezentat și salutat cordial. Cert e că omul este evident împotriva mea.

Poate mă urăște că, dacă este să ne luăm numai după meritele noastre personale, atât profesionale cât și de educație și de caracter, am ajuns mult mai sus și mai bine decât ar fi putut el visa să ajungă vreodată, chiar și atunci când își îndulcește acele vise cu alcool.

Sau, poate, nu mă iubește că am pus un umăr solid la intrarea României în NATO, pe când el a rămas integrat în Tratatul de la Varșovia, de pe vremea când făcea spionaj în favoarea blocului comunist, chiar în țara ce găzduiește Cartierul General NATO.

Ori, este posibil să mă dușmănească pentru că eu, toată viața, am câștigat bani exclusiv din muncă cinstită și de calitate, pe când el a furat continuu, atunci când nu a făcut contrabandă sau nu a luat o cotă de la membrii echipajului, din câștigurile lor ilicite, dar aprobate de Securitatea Statului comunist.

Puterea domnului Băsescu stă în faptul că el guvernează peste unii asemenea domniei sale, la fel de rudimentari, de flămânzi de bani nemunciți și nemeritați, cu care să își cumpere tot ce nu le-a dat natura și viața.

Punctul lui slab este că nu va domni veșnic. Așa cum americanii le spuneau celor ce încă mai luptau de partea familiei Gaddafi în Libia anului 2011 să se gândească bine că va veni și momentul de după luptă, când cei ce vor fi găsiți tot pe acea baricadă vor avea de înfruntat justiția, ce le va cere socoteală pentru fărădelegile comise în numele dictatorului, la fel le zic și eu celor care acceptă această domnie băsistă că ea va fi mai scurtă decât viața lor și decât perioada de prescriere a faptelor lor penale sau doar imorale și că vor avea de dat socoteală.

Deși vi se pare o acțiune mai aproape de nebunia lui Don Quijote de la Mancha, eu chiar sper să câștig lupta aceasta cu inamicul meu Băsescu, pentru că armata lui este formată doar din niște trepăduși guvernamentali, încotoșmăntați în uniforme sau sugrumați de cravate civile, dar atât de proști la minte, de slabi la caracter și de nepregătiți profesional încât singura lor șansă de a supraviețui fizic și de a primi un venit care să le dea de  mâncare a fost să se aciueze sub pulpana demnitarilor corupți din fotoliile ministeriale și prim-ministeriale.

Din acest moment, de când l-am declarat pe Băsescu Traian inamic personal, oricine se va mai asocia cu el, sau va acționa în numele lui, nu numai împotriva mea, dar și împotriva țării sau a oamenilor ei, va fi indexat și judecat la momentul potrivit, chiar dacă unii speră că vor fi salvați de sistem, mai ales dacă fac parte din serviciile secrete. Speranțe deșarte, domnilor!