Intelectualul are păreri!

Domnul Andrei Pleșu, „cunoscutul scriitor și eseist” român a intrat în viața mea, de fiecare dată, exact la fel ca Gigi Becali sau Daniela Crudu, adică adus de mass media promotoare de „vedete”. Deoarece eu fac parte dintr-o minoritate, cea a celor ce gândesc cu mintea lor și găsesc plăcere în acest lucru, am știut, tot de fiecare dată, că nu la mine s-au gândit patronii, editorii și redactorii când au alcătuit „știri” despre acești trei și mulți alții ca ei, ci la mulțimea consumatorilor de asemenea știri.

Din fericire pentru domnul Pleșu și promotorii lui, există un public care consumă ce a mai zis și ce a mai făcut domnia sa, așa cum există un public, chiar mai numeros decât primul, care consumă ce a mai zis domnul Becali, cel care nu prea mai face multe, și ce a mai făcut doamna Crudu, cea care nu prea zice multe, din motive evidente.

Am văzut nenumărate reacții la zisele domnului Becali și la faptele doamnei Crudu, prin care atât acele zise și fapte erau ridiculizate, cât și nivelul intelectual, de educație și de preferințe al publicului consumator de asemenea știri era aspru criticat. Nu am văzut însă nici măcar o reacție de ridiculizare a ziselor și faptelor domnului Pleșu, în afara unor pamflete, care erau pamflete tocmai pentru a nu-l supăra pe domnul Andrei Pleșu și pentru a nu leza nici publicul devotat spuselor și faptelor domniei sale.

Unul dintre motivele pentru care i-am comparat pe unii cu alții este că eu nu fac parte din nici unul dintre aceste segmente de public ce se uită în gura domnilor Becali, Pleșu sau doamnei Crudu. Dar mai am și alte motive. Cum ar fi, de exemplu, faptul că nu am citit „opera” domnului Pleșu, cum nu am citit nici pe cea a domnului Becali sau a doamnei Crudu, fără ca viața mea să fie mai săracă nici măcar cu un singur bit de informație sau cu o singură cuantă de trăire emoțională.

O altă similitudine dintre ei, cel puțin în mintea mea, este că toți trei sunt produsul nevoii mass-mediei românești de a crea „vedete” care să atragă cititori sau consumatori de presă și, în consecință, bani.

Criticii prezenței domnului Becali sau a doamnei Crudu printre „vedete” au adus în discuție că aceste „vedete” devin nu numai subiecte de știri, dar și modele de succes în viață, pe care tinerii ar trebui să le evite, nu să le urmeze. Zic ei, criticii, că domnul Gigi Becali nu este un model bun, pentru că arată că poți să fi bogat de dai pe afară fără să faci nici o școală și fără să ai nicio educație. Ba, mai mult, nici după ce te-ai îmbogățit, nu ai nevoie de știință de carte, pentru că poți să îți cumperi sau măcar să închiriezi inteligența și știința ce îți trebuie de la cei cu carte, dar fără bani. În același registru, nici doamna Daniela Crudu nu este pe placul criticilor, pentru că arată tinerelor românce o cale spre succes în care condițiile de îndeplinit sunt anumite forme ale trupului pe care posesoarea trebuie să le „cultive” și să le arate cu pricepere, precum și să îi lase doar pe cei necesari succesului ei să le și atingă.

În mod curios, mai nimeni nu zice despre domnul Andrei Pleșu că este o „vedetă” care dă un exemplu prost de urmat tinerilor, deși acest domn este plămădit exact din același aluat cu domnul Becali sau doamna Crudu. Numai umplutura diferă, ca diferența dintre cea de rahat și cea de cacao, în cozonaci.

Cu toate acestea, eu nu am recomandat copiilor mei să se uite la domnul Pleșu ca la un model în viață, deși i-am încurajat să devină intelectuali adevărați.

Ați putea crede că nu pot avea o opinie despre valoarea domnului Andrei Pleșu fără să îi citesc „opera”. Dar, replic eu, sunt convins că nici cei care l-au făcut pe domnul Pleșu „vedetă” nu au citit acea operă, ci doar au fost impresionați de tirajul cărților publicate după ce a fost ministru al culturii, adică după ce a lăsat o impresie profundă în rândul breslei scriitorilor, inclusiv prin re-distribuirea posesiunii editurilor și tipografiilor de stat. În plus, ca profesionist al scrisului, eu nu am nevoie de mai mult de câteva pagini ca să pot să îmi dau seama ce și, mai ales cum ar putea scrie domnul Pleșu. Și, vă pot spune că, uitându-mă peste câteva din acele pagini scrise de domnia sa, am ajuns la concluzia că mi-aș risipi timpul, citindu-l.

Dar, la fel ca în cazurile domnului Gigi Becali și doamnei Daniela Crudu, nu „opera” a stat la baza transformării domnului Andrei Pleșu în „vedetă” ,așa cum nu „opera” face parte din modelul de viață de succes pe care acesta îl oferă odată cu știrile despre sau cu el. Ci faptul că, la fel cu ceilalți doi, domnul Pleșu emite „păreri”. Ori, într-o presă scrisă sau audio-vizuală eminamente de proces verbal, adică într-o cultură mediatică în care forma maximă de informare este ce mai zice una sau alta dintre „vedete”, este foarte important ca subiecții știrilor să facă ceva și, mai ales să zică ceva, pentru a ajunge „la știri”.

Iar domnul Pleșu nu tace. Domnia sa vorbește, chiar și cu două mâini, cum se vede pe pagina de actualitate a Adevărului.ro în care domnul Pleșu dă un interviu intitulat „Andrei Pleșu: N-am să mai apuc un alt chip al acestei țări” și, mai jos, avem legătura cu articolul din Dilema, scris de același Pleșu.

Acest interviu îmi dă mie un argument solid în favoarea ideii că domnul Pleșu nu poate fi un bun exemplu de succes, de urmat pentru tineri. La fel cum domnul Becali le arată tinerilor că nu le trebuie știință de carte pentru a ajunge bogat și influent până la schimbarea vieților unor oameni, tot așa și domnul Pleșu le arată că poți să te dai drept intelectual chiar dacă ai un caracter infectat de virusul iresponsabilității sau chiar dacă ești fals, de la un capăt la celălalt al vieții tale publice, până la a minți cu nerușinare că nu ai făcut ceea ce ai făcut sau invers.

Nu am să argumentez aici cele de mai sus cu textul interviului. Dacă nu mă credeți, aveți șansa să îl citiți singuri. Am dat link-ul către acel articol mai sus și îl mai dau odată aici. Cert este că domnul Pleșu vorbește despre chipul țării, care ar trebui schimbat în bine, în condițiile în care domnia sa a fost unul dintre agenții cei mai activi de urâțire a acestui chip. Și mai are și tupeul de a zice că nu el și ai lui sunt de vină, ci toate generațiile dinaintea lui, până la momentul facerii poporului român. Adică, sunt de vină pentru ridurile și vânătăile de sub ochii patriei de astăzi părinții ei, din prima jumătate a secolului XIX!

Deci, copii, dacă vreți să mergeți la școală ca să ajungeți cineva în viață, aveți grijă să nu nimeriți cumva ca domnul Andrei Pleșu, că va râde lumea de voi! Asta, dacă aveți bun simț și vă pasă. Pentru că, dacă nu aveți...