joi, 26 ianuarie 2012

Tactica milei


Am scris și spus că Băsescu Traian este inamicul meu, al cetățeanului român ce sunt, și l-am acuzat de infracțiuni care ar fi trebuit să îl vâre direct după gratii, așa președinte cum este el. În replică, Băsescu Traian s-a arătat la fel de arogant și crâncen cum a fost și înainte de a-mi declara eu atitudinea mea față de domnia sa.

Asta până alaltăieri, 24 ianuarie 2012, când publicul l-a văzut într-o postură penibilă nu numai pentru un președinte de „țară de mâna a doua”, cum îi zice el României, ci și pentru orice om cu o cât de modestă demnitate.

În sinea mea, ascultându-l pe domnul Băsescu și citindu-i spusele de la „ceremonia” de „investire” ca ministru de externe a unui trădător și dezertor politic, în care acela se jura că va fi loial Țării, i-am dat președintelui circumstanța atenuantă că a fost „sub influența băuturilor alcoolice”. Însă insul a recidivat aseară, într-o nemaipomenită „intervenție cu românii”, redenumită eufemistic „declarație de presă”, de Departamentul său de Comunicare Publică.

Nu am să fac referiri la textele celor două ieșiri publice băsiste, deși sunt foarte tentat să citez și să comentez derapajele logice, lipsa de coerență în susținerea oricărei idei ce se pierde pe parcursul unei simple propoziții din „discursul” băsist, rudimentarea cu care s-a străduit să se arate că mai este încă ceea ce-a fost, cel puțin în mintea lui și a acoliților săi, precum și reconfirmarea cinismului și disprețului nedisimulate pe care le nutrește față de mine, cetățeanul român.



Ceea ce contează este „semnalul” general pe care aceste arătări în public ale președintelui de România îl trimit în Țară și străinătate.

Iar acest semnal este unul de tipul derbedeului laș, care, încolțit de unii mai puternici, se roagă umil, cu lacrimi în glas, să nu fie bătut, în speranța că, doar-doar, va scăpa cu bine din situația asta. Ba chiar este dispus să facă pe el, ca să le arate agresorilor cât îi este de frică și că nu mai este nevoie să îl și bată, căci, iată, este deja total umilit. Iar, din gură, spune plângăcios că el este om bun și cuminte, că nu este el derbedeul ăla pe care ceilalți îl caută, cel care dă și fuge și se ascunde după alții, zicând că ăia sunt de vină. Iar, dacă toate aceste tertipuri nu țin, strigă cu surprindere „uite, acolo, la ăla”, în speranța că toți vor întoarce capul și că va putea astfel să profite de moment și să fugă, scăpând nepedepsit.

Deci, Băsescu, inamicul meu, a aplicat, ieri și alaltăieri, tactica milei, milă care să înlocuiască sila naturală pe care o produce de obicei. Și, sunt convins, face acest lucru cu un scop precis, cel de a câștiga timp.

Domnia sa are nevoie de timp pentru a-l lăsa pe Generalul Iarnă să căștige, în numele său, bătălia cu demonstranții care sunt tot mai puternici și mai amenințători, dar sunt oameni și ei, sensibili la frig și viscol. Și îi mai trebuie un timp pe care nu îl are, pentru a-și consolida poziția de conducător al propriei mafii politice și economice pe care ar putea-o scăpa din mână în orice moment, dacă ăia văd cum îi fuge scaunul de sub șezut. Asta, pentru că centrul de putere al domniei sale este tocmai funcția prezidențială pe care o deține.

Situația în care se află acum este într-adevăr generatoare de milă. Deși nu s-au declarat încă potrivnici băsescului, mulți dintre colaboratorii lui l-au abandonat, de facto. Nu mai are nici cine să îi pregătească discursurile, iar străinii pe care i-a cumpărat sau măcar i-a mulțumit cu banul public românesc își iau acum mâna de pe el și îl lasă să clameze el însuși cât de apreciată „internațional” a fost „guvenarea” sa.

Ce va face domnul Băsescu după ce va câștiga acest timp, obținut cu sacrificarea propriei demnități umane, pe care, oricum, nici nu o prea mai are?

Probabil se va răzbuna cu cruzime și ură pe toți cei care l-au adus în situația asta, de a trebuit el să plângă, să se umilească și să se roage să fie lăsat în pace, ca să „guverneze” Țara. După cum el însuși a și mătrurisit, cu noduri în gât, individul ăsta are deja liste cu cei care l-au încolțit în public, fie ei oameni simpli de pe stradă, ori demonstranți organizați, sau bloggeri ori comunicatori on-line. Ne-a asigurat, în direct, că ne cunoaște deja dosarele, că știe ce am făcut noi înainte și acum, așa că nu am nici o îndoială că aceste liste vor fi folosite cu străjnicie pentru cumplita răzbunare băsistă.

Așa că, la mine, tactica milei nu ține. Inamicul rămâne inamic până la obținerea victoriei.

Este adevărat că nu ne putem pune cu Generalul Iarnă, dar îl putem coopta în tabăra noastră, a celor de care îi este frică băsescului până la distrugerea pantalonilor proprii. Iarna și ținutul în casă pot fi benefice pentru consolidarea unei alternative la guvernarea proastă actuală, prin dialog extins între cetățeni, pe internet.

Pentru că demonstrațiile doar atâta pot să facă, să demonstreze că publicul este PENTRU demisia lui Băsescu Traian și a Guvernului Boc Emil, PENTRU lichidarea corupției generalizate și re-instaurarea domniei legii în România, PENTRU recucerirea României de către români și nu împotriva „măsurilor de austeritate”, cum a încercat Băsescu să mintă că ar fi demonstranții ce l-au șubrezit în asemenea hal.

Din păcate. înlocuirea actualei guvernări cu alta mai bună, înlăturarea corupților din administrația publică centrală și locală, precum și instaurarea domniei legii și a dreptății în Țară nu se pot face cu demonstrații.

Mai mult chiar, în trecutul nu prea îndepărtat, demonstrațiile care au dus la căderea unui regim politic sau, măcar, a unui guvern au fost folosite, cu pricepere, pentru „legitimarea” noilor „conducători” politici.

De data aceasta, va trebui să găsim alte forme de autoguvernare cetățenească, iar comunicarea online este un mediu propice pentru a face acest lucru. Concret, se pot face, cu ușurință, câteva lucruri elementare, dar estențiale pentru o nouă guvernare.

De exemplu, se poate iniția o listă publică a corupților, găzduită pe orice site vrem noi. Oricine poate pune pe oricine pe listă, cu singura condiție să aducă cel puțin un argument pentru această includere. Cel impricinat, precum și cei care sunt de altă părere pot interveni cu contra-argumente, iar, în final, opinia publică va avea o imagine clară privind fiecare caz în parte.

Un alt site, ori chiar mai multe site-uri, ar putea găzdui propuneri de nominalizare pentru demnități publice centrale și locale, de la consilieri locali la primul-ministru tehnocrat. Și cei care fac propunerile, și cei care nu sunt de acord cu ele au posibilitatea să se pronunțe la vedere, în același loc, iar publicul și-ar putea face o opinie despre fiecare candidatură în parte.

Cei care se pricep la teoria și practica bunei guvernări ar putea publica tutoriale sau conferințe privind modalitățile practice de includere a principiilor și regulilor acestei bune guvernări în viața noastră de cetățeni responsabili.

Și așa mai departe, până la victoria finală.