Piața Universității, așa
cum este ea zilele acestea, pe frig și dezinteres din partea puterii, are mai
multe voci. Ceea ce este foarte bine. Cu cât sunt mai multe păreri și mai multe
glasuri de exprimare a acestor păreri, cu atât cresc șansele de succes ale mișcării
de protest pentru îndepărtarea de la guvernare a actualei puteri politice și
pentru recucerirea Țării de către oamenii cinstiți și onești.
Aș merge până acolo încât
să declar că apariția, în această fază a protestelor, a unei personalități
individuale, care să devină porta-vocea sau simbolul Pieții Universității este
cu mult mai mult un pericol decât o șansă pentru victoria mișcării spontane. Asta,
din motive evidente, cum sunt lipsa condițiilor necesare pentru identificarea
și promovarea cu bună știință și credință a unei asemenea candidaturi, ori
lipsa de protecție a Pieții în fața manipulărilor, confiscărilor și deturnării
sensurilor demonstrației.
Asta nu înseamnă că Piața
nu are nevoie de personalități deja recunoscute, care să fie acolo sau alături
de ea. Cum are nevoie și de susținerea largă a publicului, chiar dacă acesta nu
ia parte direct la demonstrații.
Este însă nerealist să ne
așteptăm că atât personalitățile marcante vor putea, chiar dacă ar vrea, să se
transforme în simpli demonstranți, cât și că publicul numeros ar vrea, chiar dacă
ar putea, să ocupe tot timpul Piața, alături de demonstranții inimoși și
dedicați cauzei.
De aceea, propun aici
deschiderea unei liste a regulilor de angajare în Piață, care să facă loc
prezenței vizibile și remarcabile a personalităților și mulțimii publice.
1 Instituirea unui gest de salut al Pieții
Odată instituit, acest
salut va putea fi practicat de toată lumea, nu numai de cei din Piață. Astfel,
mult mai mulți și-ar putea declara susținerea lor față de demonstranți și cauza
acestora, chiar dacă nu ar veni cu toții în locul unde are loc efectiv
demonstrația.
Oricare formă de salut
este la fel de bună, cu condiția să fie unică și ușor înțeleasă și practicată
de toată lumea, cum au fost, la vremea lor, semnul V sau L, făcut cu degetele,
sau pumnul strâns, ridicat deasupra capului. La un moment dat, am propus,
pentru o cauză similară, salutul cu degetul arătător îndreptat în sus, la
nivelul feței, ca pentru dojană, dar ținut nemișcat. Un asemenea gest de salut
ar însemna că cel care salută și cel care răspunde se recunosc unul pe celălalt
și mai recunosc și faptul că fiecare dintre ei este unic dar angajat moral și
ideatic în susținerea cauzei Pieții și, în același timp, la fel de important ca
oricare alt cetățean român. Dar, așa cum am zis, oricare altă formă originală
de salut este la fel de bună.
2 Instituirea unui moment al zilei pentru
personalități marcante care susțin Piața
Ar trebui să se cunoască
de către toată lumea, adică de demonstranți, de mass media și de publicul larg,
că există o oră a zilei în care pot să vină personalități marcante din rândul
publicului, cum sunt oameni de cultură, de știință, sportivi, interpreți și
alții, și să se adreseze Pieții și camerelor de luat vederi de acolo.
Oricare oră a zilei este
bună, dar mai bună ar fi o oră de lumină, apropiată de seară, cum este, acum,
ora 16.00. Oricare dintre personalitățile din categoriile sugerate mai sus și care ar
vrea să vină să spună lumii că aderă la mesajul Pieții, ar putea să vină
atunci, pentru câteva minute, ar spune
ce are de spus și ar pleaca. Sau, tot la aceiași oră, se pot transmite
mesajele altor personalități care sunt alături de demonstranți, dar nu au putut
să vină până acolo.
Pe lângă posibilitatea
transmiterii în direct a acestor mesaje, o asemenea oră ar oferi televiziunilor
și bloggerilor timpul de a re-transmite mesajele personalităților marcante mai
târziu, în prime-time.
3 Instutirea unui semn al Pieții
Oricare dintre artiștii
plastici care aderă la ideile Pieții Universității ar putea propune un semn
distinctiv, ce poate fi purtat de fiecare sub formă de insignă, cocardă,
eșarfă, fular sau ceva asemănător.
Purtătorii semnului ar trebui să fie numai cei care au făcut un stagiu de cel puțin o oră în Piață. Astfel, participanții, chiar așa spontani și individuali cum sunt, se pot recunoaște unul cu altul și când nu sunt acolo, precum și fiecare în parte va putea arăta celorlalți, cu mândrie, că a fost demonstrant pentru această cauză.
Purtătorii semnului ar trebui să fie numai cei care au făcut un stagiu de cel puțin o oră în Piață. Astfel, participanții, chiar așa spontani și individuali cum sunt, se pot recunoaște unul cu altul și când nu sunt acolo, precum și fiecare în parte va putea arăta celorlalți, cu mândrie, că a fost demonstrant pentru această cauză.
Singura grijă este ca
această atribuire să nu se transforme într-o afacere comercială, pe seama sau
pe spinarea Pieței, cum s-a întâmplat cu certificatele de revoluționari. Scopul semnului este unul de prestigiu civic și nu de obținere a unor avantaje materiale personale.
Las acum deschisă lista și pentru alte reguli de
angajare.
interesant reguli ... dar imi este imposibil sa le fac propunerile astea acolo ... este prea frig ca sa ma asculte cineva .. o sa preaiu link-ul pe facebook asa sunt sanse mai mari
RăspundețiȘtergeretheodora0303
Mulțumesc pentru atenție, Theodora!
ȘtergereIdeea de bază este că Piața trebuie să fie mai mare și mai cuprinzătoare decât locul efectiv din fața Teatrului Național sau din alte localități.
Iar cei care trebuie să o lărgească prin metode ca cele propuse de mine sunt numai cei din Piață, pentru că demonstrația este doar a lor. Și trebuie apărată de orice formă de confiscare.
Cred ca ar trebui schimbat cuvantul "angajare" ... nu imi dau seama cum ar fi mai nimerit dar "angajare" poate fi interpretat gresit.
RăspundețiȘtergeretheodora0303