joi, 5 ianuarie 2012

Cine știe ce înțelege Funeriu prin „manual”?


„De peste 20 de ani, toată lumea se raportează la manual”, ar fi zis domnul Funeriu, citat de agenția Mediafax. Din moment ce acest domn este, laolaltă, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, ne putem aștepta ca, odată scoasă această frază ministerială din context, să bănuim că domnia se referă la mai multe lucruri la fel de posibile.


Dacă se gândește la educație, atunci, cu siguranță, este vorba de manualul școlar. Dacă vrea să zică despre sport, atunci ar putea fi vorba de activități manuale, cum sunt aruncatul ciocanului sau boxul. Ceva mai complicat ar fi de presupus ce înțelege domnul ministru prin termenul manual, în contextul cercetării. Probabil că are în minte studiul vitezei mâinii prezidențiale, atunci când ea, mâna, este filmată lovind cu dosul palmei un copil, studiu despre care gurile rele spun că l-ar fi promovat pe domnul Funeriu în scaunul ministerial. Cât despre îngemănarea expresiilor manual și tineret, cred că este mai bine să nu ne aventurăm și să speculăm la ce s-ar fi putut gândi domnul Funeriu, care a fost și domnia sa tânăr și o fi rămas cu ceva amintiri din acea tinerețe.

Dar, dacă citim toată știrea Mediafax, aflăm că la manualul școlar se referea domnul ministru de resort, atunci când anunța că va veni o vreme în care acesta va fi scos din viața școlară, ca o renunțare la „logica dictaturii manualului școlar, în care manual școlar este Biblia învățării”. Sau, mai pe românește, credem că domnul Funeriu ar fi vrut să zică: logica în care manualul școlar este Biblia învățării.

De fapt, agenția de știri citată ne lasă să înțelegem că motivul pentru care domnul Funeriu a ales să se refere, chiar și în această limbă pe care nu o stăpânește bine, la manualul școlar, a fost dorința de a ne preveni, cu o câteva zile mai devreme, că va lansa un proiect „care face referire exact la diversificarea resurselor învățării, inclusiv la diversificarea școlii prin televiziune”.

De ce nu a lansat direct proiectul, în loc să ne frigă la foc mic de așteptare tulburătoare până la sfârșitul săptămânii, numai domnia sa știe. Ce știm noi, care am mai văzut câte ceva la viața noastră și ne mai și pricepem să înțelegem ceea ce am văzut, este că orice mijloc de lucru sau de învățare nou introdus în viața omului, mai ales dacă acesta este un obiect cu o oarecare complexitate, cum sunt mijloacele de comunicare în masă, vine însoțit de un manual de utilizare. Asta înseamnă că vom avea un manual de utilizare a manualului electronic, pe care îl putem citi la televizor.

Pentru că, oricât de proastă ar fi părerea noastră despre domnul ministru Funeriu și oricât de multe ar fi dovezile pe care acesta le-a adus, în mod public, privind limitele foarte modeste ale inteligenței și pregătirii sale, nu putem totuși crede că, atunci când a aprobat proiectul de introducere a televizorului ca resursă a învățării, domnul acesta s-ar fi gândit că pe ecranul televizorului ar putea fi proiectat altceva decât tot un manual.

Este drept că acesta nu va arăta ca acea carte despre care își aduce vag aminte domnul Funeriu că tovarășa învățătoare îi zicea manual. Asta, pentru că, în loc de poze vor fi imagini filmate, textele vor fi dublate de voce, exercițiile vor fi interactive iar rezultatele testelor se vor consemna direct în catalogul electronic. Dar, în esență, tot despre un manual va fi vorba.

Sau, cel puțin așa bănuim noi, cei care nu am văzut încă „proiectul”, dar ne arde prea tare curiozitatea ca să nu speculăm pe seama lui. Ori, cine știe, poate chiar ar fi vorba doar de televizor și atât, fără nici un proiect de conținut. Eventual, totuși, achiziționat de minister împreună cu un abonament la acea companie de distribuție prin cablu căreia îi făcea reclamă Președinția României, când a montat o antenă cu logo-ul inconfundabil al acesteia la nivelul solului, exact în locul din care se transmit ceremoniile militare, în curtea Palatului prezidențial Cotroceni, companie ce refuză să difuzeze unele canale ale unui „mogul de televiziune”, total dezagreabil actualei conduceri de partid și de stat.

Și ne luăm această rezervă de a perimte o asemena ipoteză, pentru că, în cazul domnului ministru Funeriu, ne putem aștepta, practic, la orice.

3 comentarii:

  1. Îmi este aproape imposibil să vorbesc despre „subiectul „ care a propus tema- asta, pentru că, ori eu sunt o conservatoare înrăită, ori capacitatea dumnealui de a se face înțeles mă depășește.
    Când veți citi aicihttp://stirileprotv.ro/emisiuni/dupa-20-de-ani/funeriu-a-venit-cu-dictionarul-la-dupa-20-de-ani-pentru-a-i-raspunde-elenei-basescu-video.html, scuze, dacă ați citit deja, veți afla că la întâlnirile importante , vine cu dicționarul.

    Prima oară, am auzit numele SPIRU HARET , de la profesorul meu de LIMBA ROMÂNĂ- GHEORGHE FULGA, absolvent de Litere și filozofie, profesor într-o școală de țară.

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2009/09/cu-multa-recunostinta.html

    Ne-a povestit despre MINISTRUL Școalelor, care, umblând din sat în sat, ca să afle adevărata stare a școlilor a dascălilor și a copiilor, într-o iarnă grea, a găsit un copil îmbrăcat doar în cămașă.
    I-a dat acelui pui de om paltonul său.
    Desigur, în societatea de astăzi, a-i da unui copil un costum de firmă este un gest imposibil.
    Dar a-i lua manualul - cartea lui de căpătâi - mi se pare ceva imposibil de cuprins în vorbe. De asta, spuneam că -mi este atât de dificil să abordez subiectul.
    Nu încerc să definesc MANUALUL ȘCOLAR, am citit atâtea materiale inaccesibile, scrise fără pic de simțire, niște înșiruiri de fraze seci, așa că aș spune doar că nu se poate face școală fără manual, zică domnul F ce va vrea să zică.
    Nu putem privi înainte, fără să ne raportăm la trecut, pentru că n-am crescut din spuma mării.
    În aroganța lor nemăsurată, mai toți tinerii și mai puțin tinerii miniștri ai învățământului, s-au rupt de realitate.
    Tot la Spiru Haret revin, pentru că a fost personalitatea, care a condus nu doar un minister, A ZIDIT SOCIETATEA.
    În vremea lui, ÎNVĂȚĂTORUL și-a construit prestigiul binemeritat, ministrul era pentru orice dascăl un colaborator, răspundea scrisorilor trimise, cu titlul DOMNULE ÎNVĂȚĂTOR, și cu formula de încheiere-Al dumitale devotat.
    Orice sfat era luat în seamă.
    Domnul F vine cu dicționarul în fața jurnalistului, SPIRU HARET venea cu un carnețel în care nota meticulos absolut tot ce i se spunea.
    „Eu privesc pe toți cei care fac parte din acest corp profesoral ca pe niște bărbați meniți a duce la îndeplinire o mare operă...vă rămâne să să mențineți locul înalt pe care l-ați câștigat singuri în fața lumii.„
    În cele trei mandate, cât a fost ministru, s-au construit 1890 de școli, iar școala primară a devenit școală națională.
    Învățătorii au primit teren în satele unde erau titulari, au devenit gospodari, aveau Bancă de credit, călătoreau în toată țara, pentru ca văzând și trăind românește, să le poată transmită copiilor simțăminte adevărate. Unii au fost trimiși chiar în excursii în afara țării.
    Întregul demers al Ministrului era orientat spre binele țării, nimic la întâmplare.

    Sigur, autorii de manuale mi-ar putea reproșa că gândesc „comunist„ dar eu cred că apariția mulțimii de manuale după 89 a bulversat total sistemul.
    Nu insist, este o temă mereu deschisă. Elevii învață după nu știu câți „autori„ și susțin examene identice..( vai de examenele ultimilor ani!!)
    Spiru Haret nu a admis decât un singur abecedar și o singură carte de lectură, iar prețul a fost stabilit de către minister.
    S-au tipărit , în vremea lui, cărți școlare pentru toate nivelurile, pentru toate materiile.
    Ce fel de școală este aceea fără manual, domnule F ?
    p.s. Mă pot mândri că am în bibliotecă un manual de ISTORIE VECHE, pentru clasa I secundară ( băieți și fete) scris de către D:D: Pătrășcanu, profesor de istorie și literat.1921, cu autograf.
    Sigur că aș fi fost foarte fericită să am și un manual vechi de Limba română..

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimată doamnă profesoară!

    Mă miră ingenuitatea dumneavoastră de a vă adresa direct domnului Funeriu și chiar mă oripilează demersul de a-l compara pe acest papagal (cel care vorbește ce aude, fără să preia critic textul) cu Spiru Haret, marele făcător de neam, nu numai de școală.

    Este evident că domnului Funeriu îi lipsește practica de a folosi manualul pentru a deprinde orice mișcare, lucru foarte vizibil prin faptul că guvernează domniul educației după ureche și, bineînțeles, după bunul plac sau propriul chef.

    Ce voia să zică bietul idiot (adică cel care are dificultăți de a opera cu idei, ca să nu mai vorbim de incapacitatea totală de a emite idei) era că nu va mai „băga” bani (sau va băga mai puțini bani) în manuale tipărite și atât.

    Adică, își anunța clienții politici că, dacă vor să câștige în continuare de pe urma banului public irosit în „educație”, să treacă pe producție TV. Ce vor fi, mai mult ca sigur, de aceiași calitate ca stupidele manuale la care v-ați referit în comentariul dumneavoastră.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am comparat doi oameni- am pus față în față două realități ale aceluiași sector al vieții românești,în epoci de răscruce.
    În felul meu, încerc o antiteză, sugerându-le epigonilor să-și plece frunțile arogante în fața înaintașilor, pentru că doar așa , poate, li se va roși obrazul de rușine.
    Scuze, pentru o virgulă, căzută aiurea-
    „ mai toți tinerii și mai puțin tinerii miniștri ai învățământului, s-au rupt de realitate.„
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere