Tâmpitul român

La sfârşitul lunii octombrie 2011, nu mai putem vorbi, în România, despre proasta guvernare a Executivului Boc din regimul Băsescu, pentru că trebuie să degradăm acest rating cetăţenesc la nivelul de tâmpita guvernare.

Nu putem şti cu siguranţă cine se face vinovat de acest rating, adică cine este mai tâmpit dintre toţi: patronul guvernului, adică preşedintele de ţară, şeful guvernului, adică Boc sau Udrea, sau cetăţeanul român, adică eu, cel care îi mai accept să facă exclusiv dobitoceli cu administraţia publică.

Ştim, însă, cu siguranţă, cine nu este tâmpit în ţara asta, adică cine este şmecher. Iar acest şmecher este cel sau cea care nu plăteşte taxele şi impozitele la stat.

Un criteriu de determinare a tâmpiţilor este să vedem cine îşi bate joc de ei.

Dacă aplicăm acest criteriu, eu, cetăţeanul român ies detaşat pe primul loc.

De mine şi-a bătut joc, chiar ieri, preşedintele Băsescu, care mi-a vorbit, cu mimată superioritate, de "achiziţia resurselor financiare pentru acoperirea nevoilor bugetului de stat". Adică, m-a luat de tâmpit, că eu nu aş şti că ar fi vorba de simple, dar oneorase şi costisitoare împrumuturi private pentru completarea bugetului public cu bani de la băncile comerciale. Bănci care, dacă au guvernul ca principal client, puţin le va mai păsa de alţi clienţi, ca mine, ce avem un risc mai mare decât statul, care, cum s-a văzut şi în cazul Greciei, nu poate da faliment, deşi ar trebui.

Tot de mine şi-au bătut joc, tot ieri, parlamentarii români, care nu sunt în stare să îşi facă datoria de reprezentare a mea în treburile legislativului. Cei din Senat s-au arătat şmecheri, că ei pot bloca "procesul legilativ", în loc să pună punctul pe gravele probleme ale acestui proces, care a ajuns să fie condus de preşedintele de ţară, în batjocora oricăror aşteptări ale mele, bazate pe Constituţie şi legile acestei Românii.

Cei din Guvernul Boc, în frunte cu purtătorul numelui, se cred nu numai şmecheri, dar şi "dăştepţi". Unul, cică ministru pe la Finanţe, îşi bătea joc de mine, chiar astăzi, explicând-mi, la radio, ce va fi şi ce nu va fi pus în bugetul pe anul viitor, ca şi când eu sunt atât de tâmpit ca să nu ştiu că bugetul ăsta trebuia să plece din ministerul lui acum vreo două luni, pentru urmarea paşiilor LEGALI ai procesului de formulare a acestui document esenţial.

Ca să nu mai vorbim de funcţionăraşii de la FMI, care s-au înfiinţat, senini şi zâmbitori, să discute "politica" de cheltuieli pe anul viitor a guvernului, bătându-şi astfel joc de mine, cel care îi plătesc de două ori, odată prin contribuţia mea la fond şi a doua oară prin dobânzile pe care le plătesc, tot ca cetăţean român, aceluiaşi fond. Adică ei mă iau de tâmpit că nu văd că ei nu reproşează guvernului care îi plăteşte din greu cu banii mei că ar fi trebuit să aibă bugetul încheiat şi trimis în Parlament la această dată şi nu rătăcind prin buzunarele ministrului de resort, care mai scoate câte o pagină la vedere, înainte de a intra în baie.

La fel, şi cei de la Banca Mondială, tot pe banii mei, mă anunţă că au făcut un "studiu", din care a rezultat că sunt unele întreprinderi proprietate de stat cam "nerentabile" şi că ar trebui privatizate. Aceşti "experţi" speră să fiu atât de tâmpit încât să nu mă prind că, pe de o parte, nu este nevoie de nici un studiu ca să îmi dau seama dacă o activitate economică este sau nu rentabilă, ci este suficient să văd bilanţul de venituri şi cheltuieli al acesteia, iar, pe de cealaltă parte, să nu ştiu că, de când este economia economie, nu se privatizează nici o întreprindere nerenatabilă, ci doar se dă pe degeaba, poate o "salvează" cineva, de preferinţă cei care au falimentat-o.

Singura mea satisfacţie, ca tâmpit ce sunt, de îşi bat toţi ăştia joc de mine în halul acesta, este că nu sunt singur.

Şi de preşedintele României îşi bat joc câţiva, nu chiar puţini. Unii dintre şmecherii care îşi bat joc de el sunt cei care îl îndeamnă să iasă în public şi să se arate complet impotent în treburile ţării, precum şi total depăşit de situaţii. Săptămâna asta, cel puţin, a ajuns de râsul curcilor, Că doar aşa se vede cum s-a dat el la Europa înainte de a participa la o şedinţă la care ar fi putut doar să ia notiţe, dacă nu i-ar fi tremurat prea tare mâna. Sau, cum s-a întors el de la Europa şi a explicat ce a înţeles pe acolo, deşi era evident că mâna îi tremurase prea tare ca să ia notiţe şi, atunci, a vorbit liber şi ininteligibil. Singura chestie care i-a ieşit mai clar a fost eticheta de "soluţie imorală" dată măsurilor de salvare a statului grec de la faliment. Pentru rigurozitate, trebuie să menţionez că el a folosit sintagma "soluţie care nu este morală", probabil pentru ca să nu se confunde cu soluţia lui de guvernare, de acum câţiva ani, căreia tot el i-a zis "imorală".

Dar, cel mai mult m-a uns la inimă, că nu sunt singurul tâmpit vinovat de actuala guvernare, modul în care cei de la Institutul Naţional de Statistică şi-au bătut joc de Boc şi gaşca lui de guvernanţi. Exact atunci când forul european de resort a anunţat public vestea că şi-a recăpătat încrederea în acest institut şi că, de acum încolo, va lua în seamă datele furnizate de acesta, bieţii statisticieni s-au apucat de "organizarea şi desfăşurarea" RECENSĂMÂNTULUI! Credeţi că, aşa cum a fost recensământul pregătit şi cum s-a desfăşurat el până astăzi, când mai este doar o singură zi lucrătoare din programul lui, va îndrăzni cineva, cu cât de cât bun simţ, să creadă că datele obţinute prin acest haos incredibil vor putea avea vreo valabilitate?

Însă, trebuie să recunosc simplul şi evidentul fapt că nu este nimeni mai tâmpit decât mine, pentru că de mine îşi bat joc toţi cei pe care îi plătesc să mă "administreze", precum şi cei care nu plătesc nimănui nimic, ci doar profită de "administratia publică" pentru a se îmbogăţi, iar eu îi las. Ba, mai mult, continui să dau bani "la stat", ca să aibă unii de unde fura, iar alţii de unde "da" la rude, prieteni şi amanţi sau amante. Iar, la anul, la vot, îi voi alege sau realege, după caz.

Cu înţelepciune, desigur.