Curtea

Compartimentul de relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale a publicat pe site-ul propriu un comunicat de presă ce conține următoarele prevederi:

„În exercitarea atribuţiilor constituţionale, Preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European, în calitate de şef al statului. Această atribuţie poate fi delegată de către Preşedintele României, în mod expres, primului-ministru.

Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României şi Guvernului.”

Sintagma de șef al statului a ridicat, imediat, semne de întrebare. În unanimitate, comentatorii au remarcat că nu există această sintagmă în Constituția României. Mă văd nevoit să le atrag atenția că nu au dreptate.

Sintagma incriminată există!

La Articolul 71, Constituția prevede că președintele „este șeful statului și reprezintă puterea de stat în relațiile interne și internaționale” ale României.

Numai că această constituție a fost adoptată în 1965 și se referă la Republica Socialistă România.

Dacă ne uităm la compoziția acestei Curți Constituționale, nu este deloc de mirare că s-a produs o asemenea confuzie, între cele două constituții, cea actuală, în vigoare și cea de atunci, din 1965, pe baza căruia a luat astăzi Curtea decizia sa.

Domnul Zăgrean Augustin este președintele Curții Constituționale și s-a format ca jurist începând cu 1980 și specializat în calitate de consilier juridic la întreprinderi socialiste din Bistrița, doamna Cojocaru Aspazia este juristă din 1972 și specializată în relațiile juridice ale organizațiilor cooperatiste socialiste, domnul Lăzăroiu Petre este jurist din 1978, specializat în dreptul comerțului socialist, domnul Minea Mircea Ștefan este jurist din 1973, cu activitate juridică nemărturisită în perioada 1973 – 1989, dar specializat în finanțe, doamna Motoc Iulia Antoanella este juristă din 1989, adică domnia sa doar a învățat dreptul socialist, fără să apuce să îl practice, domnul Predescu Ion este jurist din 1951, ceea ce justifică faptul că domnia sa nu își mai aduce aminte ce a făcut în cei 38 de ani de justițiar comunist, înainte de 1989, domnul Puskas Valentin Zoltan nu recunoaște nici data la care a ajuns jurist, nici ce știe domnia sa despre Constituția Republicii Socialiste România, domnul Toader Tudorel, fără antecedente juridice mărturisite în perioada socialistă, ar fi trebuit să fie singurul ce ar fi putut face o diferență profesională între cele două constituții, pentru că domnia sa este, în prezent, profesor de drept constituțional și îndrumător de doctorate.

Între aceștia se remarcă domnul Gaspar Acsinte, jurist din anul 1963, când Partidul l-a pus direct judecător, ca, după doi ani, să îl timită la Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, unde a funcționat ca șef al sectorului juridic până la dispariția acestuia, în 1989. Pentru necunoscători, Consiliul de Stat era, de fapt, cancelaria Președintelui Republicii Socialiste România. Așa că domnia sa Gaspar știe bine cum este cu șeful statului.

În aceste condiții, oare mai contează care dintre aceste doamne și domni au fost făcuți curteni de domnul Băsescu Traian, beneficiarul titulaturii de „șef al statului”, ori de supușii umili ai acestuia?