O nouă reformă a învătământului românesc

Domnul profesor doctor inginer Mihail Hărdău, pedelist, președintele Comisiei permanente a Senatului României pentru învățământ, știință, tineret și sport, fost ministru al educației, alături de doamna profesor doctor inginer Ecaterina Andronescu, pesedistă, vicepreședintele aceleiași comisii și actuala ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului s-au întrecut astăzi, miercuri, 5 septembrie, la televior, să anunțe o nouă realizare a leadershipului politic românesc în domeniul educației naționale, respectiv instituirea unei noi diplome, care să ateste că deținătorul nu a învățat mai nimic pe timpul anilor de liceu.

De această diplomă vor beneficia toți absolvenții de liceu care nu au „luat” bacalaureatul, dar vor să arate și ei acasă sau la serviciu o hârtie că au făcut liceul. Reforma constă în găselnița că și această diplomă se va numi tot diplomă de bacalaureat, doar că unul „profesional”.

Această întâmplare s-a produs în zilele în care Guvernul Ponta tocmai a recunoscut că nu a reușit pregătirea anului de învățământ preuniversitar de stat și că a fost nevoit să amâne începerea acestuia cu o săptămână, în care să mai cârpească pe aici pe colo cel mai păgubos sistem public românesc.

Nu avem cum să nu constatăm, încă odată, că, indiferent de vopseaua politică, politicienii și demnitarii noștri se întrec să distrugă învățământul preuniversitar de stat, sub pretextul reformelor. Aici nu mai poate fi vorba de prostie, de nepricepere, de amatorism, de constrângeri bugetare, de criză economică, de asuprire din partea Europei și Americii, de conspirația ocultelor de orice tip, ci de un plan inteligent, deliberat și clar de prostire, la propriu, a populației majoritare a României viitoare.

Cei doi pe care i-am numit la început numai nepricepuți nu pot fi numiți. Domnul Hărdău este autorul a 13 cărți didactice. Chiar dacă nu le-a scris domnia sa, sunt convins că măcar le-a citit, ca să se laude acasă. Doamna Andronescu, chiar dacă are porecla nemeritată de Abramburica, a fost un distins rector al celei mai mari și mai prestigioase școli tehnice superioare românești. Oamenii ăștia știu ce fac.

În calitatea lor de capi politici, legislativi și admnistrativi ai învățământului românesc de stat, ei știu cu siguranță că, în România, nu diplomele lipsesc, ci cunoașterea acumulată de tineri pentru a trăi o viață de om educat.

Ori, cunoașterea nu se poate dovedi prin „examen”, ci prin ceea ce pot face posesorii ei. Prin examen se dovedesc doar cunoștințele. Și cei doi numiți mai sus, și alți capi ai sistemului pretind că nu știu că aceste cunoștințe nu sunt calibrate cu nevoile reale ale copiilor, ci doar cu ceea ce știu să predea profesorii.

Mai mult, toată lumea se uită la bacalaureat ca la cea mai importantă sursă de informație privind nivelul de performanță al liceului în transmiterea cunoștințelor, indiferent dacă ele sunt ori nu sunt necesare în viață sau în meserie. Asta, pe când bacalaureatul, fie el „tradițional”, fie „profesional”, testează nivelul de cunoștințe al posesorilor, chiar dacă ele nu au fost asimilate prin statul în banca de liceu.

Mai sunt sigur că înalții demnitari școlari știu că nivelul de cunoștințe nu arată performanța școlară decât dacă școala este de tip internat iar elevul nu are alte surse de cunoștințe și alte posibilități de învățare decât în școală. Adică, școala s-ar putea să fie chiar mai proastă decât este, dar unii copii se pregătesc acasă, în plus față de liceu, iar notele lor, obținute la bacalaureat, sunt puse pe seama performaței directorului și dascălilor din școală.