Nici până astăzi nu a
fost explicată convingător intervenția brutală și disporporționată a unor
înalți funcționari și demnitari occidentali în România, în lunile iulie și
august, anul curent, exclusiv în favoarea domnului Băsescu Traian, președintele
suspendat și revenit al acestui stat european. Asta, deși ocazii de oferire a
explicațiilor au existat. Domnul comisar șef Barroso de la Comisia Europeană
chiar s-a lăudat cu ceea ce a comis și a afirmat cu tărie că este mândru de
faptele sale, fără însă a le justifica, în orice fel. Frau Merkel von
Deutchland a evitat, la rândul domniei sale, să spună cum este cu susținerea
necondiționată a domnului Băsescu, pe timpul cât era suspendat, dar s-a arătat
încântată de rezultat.
Desigur, „explicațiile”
oficiale au fost că se apără astfel „statul de drept” și „instituțiile”
acestuia, dar aceste explicații nu stau în picioare, din două motive. În primul
rând, pentru că au fost propuse chiar de domnul Băsescu personal, evident
părtinitor și direct interesat să își păstreze tronul presidențial. În al
doilea rând, pentru că lexicul folosit, care include și sintagmele „război
civil” și „lovitură de stat”, este cu totul necorespunzător situației de fapt
din România, unde se petrece o banală luptă pentru puterea politică.
Singurii care nu au fost solicitați să își explice poziția au fost
americanii domnului Obama de la Washinton D.C. Asta, pentru că poziția lor este
clară și neschimbată de cinci ani încoace, adică de la ultima suspendare a
domnului Băsescu. Atunci, politica lor față de România a fost devoalată în
câteva telegrame confidențiale schimbate între amabasador și Centrală, din care
rezulta cu sinceritate că domnul Băsescu Traian este atât exponentul intereselor
americane particulare în România, cât și agentul de influență al Guvernului
american în Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Ce s-a schimbat de atunci, au
fost doar numele unora dintre companiile cărora domnul Băsescu le netezește
calea spre afaceri românești, în general de tip exploatare. Așa cum a declarat
recent domnia sa, „au apărut Exxon și Chevron-ul”.
Nevoia de explicații privind politica europeană de susținere a domnului
Băsescu este accentuată și de faptul că, pe vremea când americanii schimbau între
ei telegrame cu acest subiect, rezulta că președintele român susținea
interesele lor nu împreună cu, ci împotriva celor europene. Câtă vreme voi fi eu președintele
Consiliului Suprem de Apărare a Țării, România nu va cumpăra avioane de luptă
europene, era citat domnul Băsescu că le-ar fi promis, în secret,
americanilor. Iar, pe față, l-a făcut „samsar de avioane” pe ambasadorul suedez
la București, care îndrăzinse să își promoveze avionul de luptă național în
Aviața Militară Română. De unde și nedumerirea multora: ce i-o fi determinat pe
europeni să îl țină strâns în brațe pe acest declarat americanoid?
În absența unor răspunsuri oficiale, putem observa, de exemplu, că este
impropiu de vorbit despre toți europenii, deși cancelarul german Merkel și
guvernul său lasă mereu impresia că ei sunt toată Europa, cel puțin atunci când
vine vorba despre „salvarea monedei unice”. Cum putem observa că nici toată
America nu este băsistă, ci doar domnul ambasador american, care a făcut și
alte pasiuni conexe domnului președinte român, cum sunt domnul Morar de la Parchetul
Anticorupție și doamna Macovei, cea de nicăieri și de peste tot.
Asta, la nivel personal. Pentru că, la nivel instituțional, lucrurile sunt
ceva mai nuanțate. Cam toți politicienii români, indiferent de vopseaua
partinică, se declară și, probabil, chiar sunt devotați intereselor occidentale
în România. Deci, nu ar trebui să fie o problemă îngrijorătoare schimbarea
celor de la cârma treburilor statului, pentru că nici un stat occidental nu ar
avea nimic de pierdut din această schimbare. Dacă ar fi însă să ne uităm la
cine are cel mai mult de câștigat de pe urma „victoriei la masa verde” a
domnului Băsescu împotriva multor milioane de cetățeni români, vom constata că
avem de vorbit mai degrabă despre crima organizată, despre corupție,
contrabandă și evaziune fiscală decât despre interese legitime străine în
România.
Nu ne aventurăm să spunem că oponenții Băsescului ar fi niște luptători
neînfricați împotriva corupției generalizare și instituționalizate, ori niște
tăietori în carnea vie a contrabandei cu te-miri-ce produse prohibite. Doar că
ei sunt mai puțin cunoscuți ca fiind nași sau fini de interlopi, ori subiecți
de dosare penale puse la rece de cei „promovați” și menținuți în funcții cheie
la Procuratură, special pentru aceasta. Și, fiind ei așa modești, este posibil
să nu inspire încredere mafiei petrolului, aurului, uraniului, cimentului,
fierului, armamentului, prostituției, alimentelor, țigărilor, alcoolului și
altor asemenea domenii ce prosperă neîngrădite în România, în dauna banului
public și a bunăstării generale.
Nu putem însă ajunge la miezul problemei, fără să includem în analiză și
factorul timp. Momentul de ducere a luptei pentru putere, așa, la marginea
legii, cum îi stă bine oricărei bătălii politice, are semnificații multiple.
Culmea este că aceste semnificații sunt mai puțin interesante pentru români
decât pentru străini. Românii ar fi putut aștepta câteva luni în plus, până la
alegerile generale, în condițiile în care actuala guvernare nu a îndrăznit să
experimenteze grăbirea acestora, în locul referendumului bramburit de demitere
a președintelui. Alții însă nu își pot perimte să aștepte. România trebuie să
demonstreze acum că este ori neguvernabilă, ori guvernabilă exclusiv cu mâna
forte a procuraturii și „serviciilor de informații”, numite eufemistic
„instituțiile statului de drept”, alături de Curtea Constituțională a României,
și al căror exponent de frunte este domnul Băsescu Traian.
Singurul eveniment extern ce justifică o asemenea grabă este revenirea
domnului Vladimir Vladimirovich Putin la conducerea de drept a Federației Ruse
și are o legătură aproape ombilicală cu situația strategică a Republicii
Moldova. Domnul Putin are suficientă putere de persuasiune atât la Washington
D.C. cât și la Berlin, ori chiar la Bruxelles, ca să-i poată determina pe
înalții funcționari și demnitari de acolo să facă România cât mai puțin atractivă pentru românii moldoveni.
Astfel, rolul strategic pe care Occidentul i l-a atribuit domnului Băsescu, de
apărător al „frontierei de Est” a NATO și Uniunii Europene, cum a raporat, de
curând, că a înțeles domnia sa, este în relație directă cu Republica Moldova,
vecinul nostru de la Est, în afara Ucrainei, cea care are un statut special atât
cu NATO cât și cu Europa, statut ce exclude România.
Deci, pe lângă faptul că domnul Băsescu Traian se opune vârtos și deschis
unirii celor două administrații ale aceluiași popor, statul al cărui președinte
este trebuie să fie dominat de lupte interne pentru putere, să aibă o justiție
coruptă și aservită politic, să fie obedient în fața puternicilor lumii și
rezervat în a formula idealuri naționale de orice fel și, mai presus de orice,
să fie guvernabil doar după placul și interesul Occidentului, care, se pare ,
are cel puțin o ureche foarte benevolentă la interesele rusești în zonă.
Articol publicat inițial în ZiuaVeche.ro
Occidentul nu apara nimic in Romania. Occidentul a acaparat Romania care a devenit colonie si este condusa de un guvernator. Cetateanul basescu nu mai este presedintele Romaniei atata vreme cat 7400000 de romani au votat pentru suspendarea sa. Sa nu uitam ca a fost ales doar de 5200000 de romani si a fost repus in functie de barosso, reding si merkel pentru desavarsirea colonizarii Romaniei.
RăspundețiȘtergereCe frumos ar fi să fie așa! Adică, cu dispariția domnului Băsescu să dispară și spolierea Țării de străinii de toate felurile... Din păcate, omul ăsta nu este decât un instrument, cam ponosit, cam rudimentar și, bineînțeles, cam ticălos, pe când problemele Țării sunt multe și grele și nu se rezolvă doar prin dispariția „imaginii” lor. Dar, nici cu el la Cotroceni nu sunt deloc șanse de a se găsi soluții, oricât de modeste ar fi acestea. Deci, desigur, domnul Băsescu trebuie să plece!
Ștergere