Puterea militară la români

Duminică, 4 noiembrie 2012, Ministerul Apărării Naționale a emis un comunicat prin care suntem informați că, în urma analizei ordonate de ministru, „s-a dispus revocarea ordinelor de avansare sau de acordare a gradelor în rezervă pentru cazurile din anii 2011 și 2012, în care nu au fost înteplinite condițiile prevăzute de lege”. Este vorba despre 442 de acordări de grade militare unor inși care nu aveau nimic de-a face cu milităria, precum și de 393 de avansări nemeritate în grad a unor gradați mai mici.

Am aflat, deci, că domnul ministru a emis un ordin pentru a se analiza cazurile, dar nu știm cine a „dispus” revocarea ordinelor de avansare sau acordare a gradelor ilegale, adică nemeritate. Cum nu știm nici ce s-a întâmplat cu cei ce au „lucrat” respectivele ordine de avansare și de acordare a gradelor militare, semnate de fostul ministru, domnul Oprea Gabriel, cel cu multe stele pe hainele civile și cu diverse porecle, corespunzătoare diverselor mafii din care a făcut și face parte.

Este ca și cum comunicatul oficial s-ar fi încheiat cu un fel de „ups, am greșit, scuze, am reparat, la revedere!” Ce mare lucru că s-au emis, într-un an și un pic, nu mai puțin de 835 de ordine de avansare în grad și de acordare a unor grade militare unor impostori, prin încălcarea legii de cei ce au redactat, au editat, au „înaintat” și au semnat respectivele ordine?!? Doar nu s-au pierdut bani, că toate ălea erau grade „onorifice”! Țineau doar de prestigiu, nu aveau o „conotație” materială...

Raționament aparent corect, atâta vreme cât probleme Armatei României se discută doar pe coordonate financiare. La rectificarea de acum câteva zile, am aflat că bugetul apărării nici nu ajunge la unu la sută din produsul intern brut (PIB), asta pe când România ar trebui să producă o putere militară echivalentă cu mai mult decât dublul acestei sume. Ne-ar trebui avioane de luptă, dar nu avem bani nici să le împrumutăm. Soldele ar fi trebuit aduse la nivelul celorlalte state membre NATO de mai bine de cinci ani, dar sunt încă la mai puțin de jumătate din cele ale celei mai prost plătite armate aliate. Ca să aibă bani de hrană, haine și muniții, Armata ar trebui să mai vândă din terenuri și clădiri. Deci, sărăcie mare, domnilor!

Iar omul sărac nu se mai gândește la onoare.Cel puțin, nu în zilele noastre și nu în Țara noastră. Au fost însă vremuri când onoarea era totul. Vasile Alecsandri a scris despre dorobanțul „având sumanul rupt și o cămașă ruptă bucăți pe dedesupt”, cu „opinca spartă” și „căciula desfundată”, care primește onorul regimentului rusesc de gardă, pentru că era posesorul a două ordine, Crucea Sfântul Gheorghe al Rusiei și Steaua României. Numai că onorul nu a fost acordat automat, la vederea tinichelelor, comandantul regimentului întrebându-l, mai înainte, pe român „pentru care fapte” a primit el ordinele acestea. Cam cum ar trebui întrebați toți coloneii lui Oprea Gabi și generalii lui Băsescu Traian. Și nu ar trebui acceptate orice răspunsuri, pentru că am auzit cel puțin un tupeist care a „explicat” telespectatorilor că el chiar merita să fie făcut colonel din nimic, pentru că și-a „servit țara” ca politician!

Totuși, putem asocia o valoare financiară și celor 835 de ordine ilegale. Dacă ne gândim că fiecare dintre ele încorporează o muncă de patru ore/colonel, depusă de cei ce au trebuit să colecteze datele despre individul în cauză, să întocmească documentul, să îl avizeze, să îl „înainteze” și să îl semneze, ajugem la rezultatul că s-au irosit peste 20 luni de muncă de colonel pe această activitate ilegală. Cu alte cuvinte, în cele 15 luni în care au fost emise aceste ordine, ceva mai mult decât echivalentul unui post de colonel a fost plătit de la bugetul sărac al Apărării României să facă exclusiv ilegalități. Și cine știe câte alte ilegalități nu se vor mai fi făcut, intenționat și la ordin, în același timp? Oare câte ale funcții le plătim din banul public nu ca să stea degeaba ofițerii de la „personal” sau din alte direcții ministeriale, ci ca să încalce deliberat legea?

Am mai putea specula că emiterea comunicatului în duminica de dinaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile generale, în care domnul ministru candidează pentru Parlament, a fost deliberată, pentru a sublinia intransigența cu care domnul respectiv își exercită funcția executivă, în pofida faptului că este „coleg” cu aliații politici useliști-pesediști ce l-au re-re-recuperat și re-re-reevaluat pe domnul Oprea Gabi, de l-au făcut eligibil în noul Parlament, sub lozincile useliste „Împreună învingem!”,  „Dreptate până la capăt!” și „Fapte NU vorbe!” , din infractor și samsar de ordine ilegale de avansare și de acordare a statutului de militar, cum rezultă din analiza ministerului.

Realitatea este că domnul Corneliu Dobrițoiu, ministrul actual al apărării naționale, nu este încă politician. Desigur, dacă s-a angajat la campania electorală, este de așteptat că vrea să câștige. Asta, chiar dacă această campanie nu este deloc despre Țară, oameni și problemele lor, ci doar despre lupta pentru putere, dusă între aceiași politicieni, pe care i-am învățat pe de rost. Nou venit în branșă, contribuția politică a domniei sale la această campanie este esențială, pentru că aduce „mesajul” că „Armata este cu noi”. Numai că și domnul Oprea G. aduce același mesaj, glăsuit de cei 50 de mii de pensionari cărora le-a crescut pensiile, prin transformarea lor din pensii militare de stat în pensii de asigurări sociale. De aici provine atât impersonalitatea din comunicatul Ministerului Apărării Naționale privind cine a revocat ordinele lui Oprea, cât și eludarea oricăror referiri, în același comunicat, la sancționarea celor vinovați de încălcarea dovedită a legii.

Mai rămâne încă de lămurit dacă Armata României mai reprezintă sau nu o putere a Țării, alta decât suma voturilor militarilor și familiilor acestora. Numai că această lămurire ar trebui să vină din politicile naționale privind apărarea, privind apartenența la NATO și privind angajarea puterii armate a Țării în promovarea intereselor naționale în regiune și în Lume. Ori, în absența acestor politici...

(Articol publicat inițial în ZiuaVeche.ro)