În Ion s-au strecurat
Tropotind grăbiți pe lângă el
bulgări din pământul
pe care se lungise.
I-au năvălit în trahee
în plămâni și în inimă
și au încolțit a grâu.
În Ion crește grâul.
Fiecare spic își
împodobește tâmpla
cu maci.
Un vânt cald leagănă
grâul a foșnet
și Ion a intrat în oraș
unde s-a oprit un moment
să se-asculte.
 |
| Hari Bucur Marcu: Zori |
Tropotind grăbiți pe lângă el
trecătorii străini de
sine
au primit pe nesimțite
câte un strop din soarele
răsărit
din pământul nemărginit
al sufletului
lui Ion.
un gând timid
RăspundețiȘtergerePământul a tresărit feciorelnic.
în dans de mireasă, cu glezne de rouă.
El i-a sărutat sufletul de maci în palme de spice.
Și pământul i-a inundat ființa.și a rămas acolo.
În dragoste de femeie.
Și de atunci a tot crescut.
Ca o mereu neostenită poveste.
Într-o seară, în cunună de frunze, de brazde , de vânt, s-a urcat la cer.
Cu tot„ pământul nemărginit al sufletului lui Ion”.
Timid, dar ginaș și frumos gândul... Mulțumesc mult pentru versuri!
Ștergere