joi, 22 noiembrie 2012

Urbană

Sunt oameni
care strâng în ei vise
și când vor să le dea drumul
se urcă pe fruntea turlei cu râs de porumbei
din marea piață a orașului vechi
să regleze limbile orologiului
pentru o nouă eră.

Sunt oameni
care se strâng în ei
până când piatră rece devine totul
ei, la ocazie, iau scara sprijinită
de secolele înaltei turle
și se furișează cu ea în spate
să își pună pe casă țiglă nouă.



Oamenii de pe fruntea turlei
rămași fără scară sub ei
au mereu la îndemână
o pereche de aripi
cu care sapă fântâni în piața mare
în fața turlei și-n orașul vechi
din care țâșnește câte un vis neterminat.

2 comentarii:

  1. Aripile şi Pământul,
    de Eugen Jebeleanu

    O păsăre e o sămânţă cu aripi
    însă ea nu este iubită de pământ
    ea încolţeşte numai desfoindu-şi
    foile-n văzduhurile arate de vânt.//

    și un dar pentru vreme cu ploaie http://www.youtube.com/watch?v=1eNFkzXEHUE

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru asocierea cu Jebeleanu și pentru sugestia muzicală. Sincer să fiu, am fost impresionat că piesa propusă, a trupei Cargo despre care habar nu aveam că există, are peste cinci milioane de vizionări pe Youtube.

      Ștergere