Minciuna stă cu primarele la masă

Din profesor universitar doctor medic chirurg ce fusese, domnul Oprescu de la Primăria Generală a Capitalei a ajuns un fel de contabil, cu ochelarii pe nas și mânecuțe ca să nu își roadă mânecile jiletcii, care buchisește cifre în fața întregii Românii, al cărei popor s-a oprit din ce făcea el la ora șase dupăamiaza, ca să se uite la televior și, indiferent de canalul de „știri”, să afle care este planul de eradicare a câinilor de pe străzile Bucureștilor, în 300 de zile lucrătoare, dacă...

Pentru că, dacă nu..., vor trece 400, ori 500 ori mii de zile lucrătoare și tot vor exista câini pe străzile orașului cu miniștri. În tot cazul, până nu vor trece primele 300 de zile lucrătoare, orice prezumție că vor fi și alte sute după ele este, ca să zic așa, prezumțioasă.

În același timp, trebuie să recunoaștem că avem dreptul să fim prezumțioși, chiar dacă nu l-am cunoaște pe domnul doctor-primar-general, drept ce derivă din însăși substanța foarte neaoșă a „știrii”, care este despre ce plănuiește primarele. Adică, despre nimic. Cel puțin 60 de săptămâni de acum înainte.

Și, totuși, așa general cum este domnia sa și așa cum vorbește, cu ochelarii pe nas și oftând de grija planului său pe 300 de zile, primarele minte. Și minte vârtos.

Să vă explic. Domnul doctor Oprescu nu vorbește de un plan de rezolvare a existenței pe străzile Capitalei a unui număr mare de câini neînsoțiți, ci doar de un plan de exterminare, care nu este sigur, ci condiționat de mai mulți „dacă”.

Ce înseamnă cele 300 de zile lucrătoare? Simplu, înseamnă că, la o capacitate de exterminare de 2.000 câini la fiecare două spătămâni, cât au adăposturile primăriei în momentul de față și la cât îl obligă noua prevedere legală pe primar să aștepte cu câinii capturați în adăpost, înainte să îi ucidă, precum și la o populație canină neînsoțită de peste 65.000 de câini, primarului acesta general i-ar ieși din calculul aritmetic 60 de săptămâni ca să omoare toți cei 60.000 de câini și să plaseze în adopție restul de 5.000.

Numai că numărul acesta de 65.000 nu este real, El este doar o gogoașă umflată de corupția din Primăria Generală a Bucureștilor, prin care corupții pot justifica sumele enorme pe care le fură de la gura câinilor aflați în proprietatea acestei primării.

Dați-mi voie să vă propun o cu totul altă cifră. Conform informării privind infrastructura din București, în Capitală sunt 5.340 de străzi, întinse pe 1.820,8 km. Am inventariat 11 câini aflați pe stardă, neînsoțiți, pe 10 străzi adiacente, dintr-o zonă rezidențială, cu blocuri de locuit și case cu curte, din Cartierul Militari, care au cuprins și o zonă cu magazine și o școală, zonă neafectată de teroarea contra câinilor iscată de „cazul Ionuț”. Am mai invertariat și 13 câini pe o distanță de 3 km din Bulevardul Iuliu Maniu din același Cartier Militari, distanță pe care se află două piețe și un spațiu verde extins, aflat atât în zona blocurilor de locuințe, cât și în mijlocul drumului. Prin extrapolare, în toată Capitala București s-ar afla doar 5.340 : 10 X 11 = 5.870 câini neînsoțiți, sau 1.820 :3 X 13 = 7.887 câini neînsoțiți.

Dacă nu mă credeți, vă invit să faceți același exercițiu. Poate nu vreți să mergeți pe jos, ca mine, atâta distanță. Este suficient să mergeți pe câteva străzi, de mărimi și valoare diferită a traficului și, apoi, să folosiți formula propusă de mine: totalul de 5.340 de străzi de toate mărimile îl împărțiți la numărul de străzi pe care ați făcut inventarierea câinilor neînsoțiți, iar rezultatul îl înmulțiți cu câți câini ați găsit pe acele străzi. Veți vedea că nu ajungeți nici măcar la o cincime din numărul de câini luat în „calcul” de domnul primar general Oprescu, când și-a aprobat propriul plan de exterminare a câinilor de pe străzile Capitalei al cărei edil este.

Așa că domnul Oprescu minte. De ce ar minți domnia sa, vă veți întreba dumneavoastră. Păi, la fel de simplu este răspunsul. Domnul Oprescu minte pentru a putea justifica bugetul ulterior alocat acestei „operații”.

Dar nu numai cu numărul l-am prins cu minciuna la masă pe domnul primar general Oprescu din București. Chiar planul propriuzis este o mare minciună.

Orice om cu capul pe umeri și cu patru clase de școală, care au cuprins și tabla înmulțirii, alături de adunare și scădere, știe că nu se poate stârpi o populație liberă de animale, luând cu porția din ea și așteptând apoi să treacă două săptămâni până să iei porția următoare. Cum domnul Oprescu are mult mai mult de patru clase și știe chiar și tabla împărțirii, singura explicație pentru care a ieșit domnia sa la televizoare să contabilizeze ce va face cu câinii neînsoțiți în viitoarele 60 de săptămâni sau mai mult este ca să mintă.

Din nou, dacă vă întrebați ce interes ar avea domnul Oprescu să mintă despre planul său, răspunsul simplu este ca nu cumva să vină altcineva cu un alt plan, mult mai realist și realizabil, care să ducă la eradicarea problemei în timp de două ori mai scurt și fără uciderea în masă a câinilor atât de cuminți și de naivi încât să se lase prinși de hinghierii primarelui.

Ca planificator profesionist, vă pot garanta că un asemenea plan se poate concepe și realiza în cel mai scurt timp. Din păcate, principiile de planificare de la care trebuie să pornească un asemenea plan sunt inacceptabile pentru domnul primar general, deoarece ele includ scoaterea din procesul de concepere, aprobare și realizare a acestui plan a tuturor angajaților primăriei sale, pentru că aceștia, chiar dacă nu au fost dovediți corupți de nimeni, și-au etalat deja, de-a lungul anilor, totala incompetență de a rezolva această problemă.

Un alt principiu este că un asemenea plan trebuie să adreseze simultan întreaga populație canină de pe străzile Bucureștilor, iar acest lucru trebuie făcut în consonanță cu populația acestui mare oraș. Numai implicarea bucureștenilor poate garanta că acest plan nu va fi confiscat de corupții din administrația centrală și locală, ori că sumele alocate vor ajunge, în totalitate, la câini și vor fi folosite exclusiv pentru rezolvarea durabilă a problemei.

Dar ce bucureșteni știți dumneavoastră gata să se implice în curmarea corupției din propria lor primărie generală? Dacă nu s-au deranjat ei pentru alte probleme majore ale Bucureștilor, de ce s-ar deranja pentru niște amărâți de câini care numai ne încurcă și ne fac de râs în fața străinilor?

Iată și un exemplu de planificare adevărată. Bineînțeles, câinii din filmuleț nu sunt însoțiți, deci s-ar califica pentru abatorul Oprescu