Musca la arat

Duminică, 8 septembrie 2013, a avut loc la București o manifestație împotriva Afacerii Roșia Montană. În aceeași zi, și în multe alte locuri din Țară și din străinătate au avut loc asemenea proteste de stradă.

Manifestația de la București s-a remarcat prin originalitate. Ca în nicio altă întâmplare de acest fel, toată lumea participantă a fost excesiv de civilizată, îmbrăcată decent, spălată, mirosind frumos și trează. Au lipsit în totalitate exaltații, bețivii, disperații și radicalii ce sunt aduși, de obicei, la demonstrații de stradă, fie de organizatori, contra unei sume modeste sau unei gratificații în natură, fie de nevoia lor de a se manifesta în public, fără să pățească nimic.

În principiu, a fost și prima manifestație organizată exclusiv pe rețeaua de socializare Facebook, fără ca cineva să își aroge paternitatea. Participanții, în număr de peste opt mii, au fost foarte diverși în ceea ce privește originea, formația intelectuală și profesională, vârsta și mediul social din care provin, ceea ce a confirmat caracterul de spontaneitate și de comuniune într-o idee. Scriu că în principiu a fost așa, deoarece, în concret, manifestația a fost una organizată și condusă aproape de perfecțiune.

A fost ca și când ea, manifestația, ar fi fost anunțată din timp la Primăria Generală a Municipiului București, de unde a primit autorizația de desfășurare, cu program și traseu cu tot. Doar așa se explică faptul că forțele de ordine, reprezentate de jandarmi și polițiști, au fost modeste, potrivite cu o manifestație pașnică, în care nu poate interveni nicio surpriză ori vreo necunoscută. Excepție de la caracterul modest au făcut forțele care „apărau” sediul Guvernului din Piața Victoriei, care erau pline de „mușchi”, deși nu a fost deloc nevoie ca ele să își arate acei mușchi.

Și doar așa se explică sincronizarea perfectă dintre jandarmi și polițiști, pe de o parte, și manifestanți, pe de cealaltă parte, atunci când a fost vorba de blocarea sau restrângerea circulației, la orele stabilite dinainte, pe arterele unde s-au aflat demonstranții.

Șefii jandarmilor care erau în misiune nici măcar nu au fost nevoiți să se adreseze tuturor manifestanților ci doar câtorva persoane, pe care le cunoșteau dinainte, între care s-a distins tânărul domn Crăciun, care, se pare, dezvoltase de mai demult un soi de amiciție cu locotenentul colonel de jandarmi ce conducea activitatea de pe teren.

Deci, dacă scopul manifestației spontane, convocată pe Facebook a fost de a arăta că se poate demonstra civilizat și pașnic, într-un mediu sigur și relaxat, ba chiar prietenos aș putea spune, atunci această manifestație din seara zilei de duminică, 8 septembrie 2013 și-a atins pe deplin scopul. De fapt, aceasta ar fi și singura știre ce ar fi putut fi transmisă de la fața locului, că manifestanții sunt culți, civilizați, frumoși și deștepți, cuminți și prietenoși. Și tineri, în imensa lor majoritate.

Cu totul altele ar fi concluziile analizei noastre dacă scopurile manifestației spontane ar fi fost: (1) manifestanții să se facă vizibili; (2) manifestanții să se facă auziți; și (3) manifestanții să se facă ascultați, sau băgați în seamă, cu ideile lor cu tot, de toți cei vizați de manifestație.

Asemenea scopuri, dacă au existat în cazul manifestației de duminică, nu au fost atinse, nici măcar pe aproape.

Manifestanții au fost vizibili doar pe parcursul câtorva minute, când au ocupat carosabilul de la Piața Universității, după care s-au făcut invizibili la Universitate, pornind într-un marș spre Piața Romană și, mai departe, spre Piața Victoriei, traseu în care au ocupat numai o parte a arterei de circulație. Oricum, nimeni nu a părut deranjat de acest lucru, nici măcar extrem de puținii automobiliști aflați în trafic la acea oră, în acel loc. Nici la Piața Victoriei nu s-au făcut vizibili manifestanții, deoarece au cotit-o imediat la dreapta, pe artera în întuneric a Bulevardului Iancu de Hunedoara, fără să mai dea pe la Palatul Victoria al domnului Ponta Victor, și, de acolo, mai departe, apucând-o spre Vitan-Bârzești, adică spre nicăierea. Ulterior, aproape de miezul nopții, când toți cei care ar fi trebuit să îi vadă dormeau demult, ce a mai rămas din manifestanți s-au întors la Universitate și, abia atunci, au ocupat pentru mai mult timp carosabilul, deranjând, eventual, o linie a autobuzului de noapte.

Manifestanții nu au reușit nici să se facă auziți, cu excepția zgomotului produs de percuția unor sticle goale de plastic. Traseul ales de ei, sau de organizatori, dacă au existat cu adevărat, nu a cuprins niciun obiectiv în care să se afle cineva interestat de spusele demonstranților. Nu s-a aflat niciun obiectiv internațional, cum ar fi o ambasadă, niciunul guvernamental, niciun obiectiv mediatic și niciun oricare alt obiectiv ce ar fi putut trezi interesul mediei audio-vizuale, ca să relateze despre trecerea coloanei pe acolo. Chiar și scandările nu au fost potrivite cu zona prin care treceau scandatorii. De exemplu, demonstranții s-au apucat să scandeze „dacă vă pasă nu mai stați în casă!” tocmai când treceau pe lângă gardul ce separă de stradă parcul din fața Spitalului de Copii Grigore Alexandrescu, fiind auziți doar de copacii și iarba din acel parc.

În mod normal, în asemenea condiții, nici nu ar fi trebuit ascultați manifestanții de duminică. Și totuși, surprinzător, ei au fost ascultați. Televiziunile care se făcuseră până atunci că nu au timp să acopere mediatic evenimentele legate de împotrivirea la Afacerea Roșia Montană au descoprit protestele în miez de noapte de duminică. Una dintre vedetele nocturne, domnul Mircea Badea de la Antena 3, chiar a descoperit că proiectul de lege al Guvernului Ponta referitor la favorizarea statală a privaților exploatatori de aur nu ar fi tocmai bun, după ce postul la care este angajat și domnia sa personal nu mai conteneau cu susținerea „proiectului Roșia Montană”, de parcă banii proveniți din publicitatea cumpărată de compania expoatatoare ar fi fost mai valoroși decât cei proveniți din audiență.

A doua zi, de dimineață, a venit și rândul domnului Crin Antonescu, președintele Senatului României, să se pronunțe, în nume strict personal, că proiectul de lege ar trebui fie retras din dezbaterea parlamentară de Guvernul Ponta, fie respins în urma dezbaterilor. Motivul pentru care a ajuns domnia sa la această concluzie profund personală, care nu angajază nici Senatul, nici partidul unde este domnia sa președinte și nici uniunea politică conducătoare în stat, unde este tot domnia sa co-președinte, fiind că demonstrațiile de duminică au arătat că proiectul nu este popular.

Ne așteptăm astfel ca, până la ora deschiderii bursei din Canada unde se tranzacționează acțiunile Gabriel Resources Ltd., să aflăm că guvernul român s-a răzgândit cu privire la cursul ales pentru promovarea legislativă a Afacerii Roșia Montană. Dacă acest lucru se întâmplă, iar acțiunile scad chiar și numai cu câteva puncte, în condițiile în care cei prevăzători le-au vândut încă de vineri seara, atunci înseamnă că toți acei tineri și mai puțin tineri, culți, inteligenți, frumoși și curați, care au demonstat cu convingere împotriva distrugerii naturii, istoriei și demnității oamenilor pentru maximizarea profiturilor unor particulari străini, nu au fost decât unelte în mâna unor manipulatori.

Adică, așa cum nu s-au făcut văzuți și auziți, nu s-au făcut nici ascultați de nimeni, cei ce ar fi trebuit să țină seama de părerea lor folosindu-i doar pentru a-și justifica schimbarea de atitudine față de o afacere ce pare din ce în ce mai murdară și care scoate la lumină tot ce are mai corupt acest guvern, ca și guvernele precedente, de altfel.