luni, 2 septembrie 2013

Nu câinii omoară copii în România

Nu câinii omoară copii sau oameni în România, ci oamenii care lasă câinii să se descurce singuri ca să își găsească de mâncare și apă, precum și cei care îi abandonează pe câinii mari sau pe puii de câine pe stradă, împreună, desigur, cu cei ce ar trebui să rezolve problema câinilor vagabonzi dar nu o fac, deoarece, atâta timp cât presistă, problema aceasta este aducătoare de bani pentru ei și familiile lor.


Acești oameni sunt singurii criminali de copii sfâșiați de câini pe străzi sau tăpșane. Câinii sunt făcuți de mama natură să muște. Indiferent de mărime, rasă, educație și mediu, câinii mușcă, fie în joacă, fie serios. De aceea, sunt reguli clare privind protejarea oamenilor de câini. De aceea posesorul de câini trebuie să își poarte protejatul cu lesă, indiferent de mărime și cu botniță, dacă acest protejat face parte din categoria câinilor care au o mușcătură periculoasă. De aceea câinii se lasă în libertate doar în spații controlate.
În cazul câinilor comunitari, stăpânul lor este comunitatea. Adică oamenii între care trăiesc acești câini. Desigur, nu fiecare locuitor al cartierului sau orașului este obligat să aibă personal grijă de câinii comunitari, ci primarul care îl reprezintă pe acel locuitor și care cheltuiește banul public plătit pentru aceasta de fiecare locuitor al urbei. Dacă primarul nu poate să îi poarte pe toți câinii comunitari cu lesă și să le pună botniță celor cu mușcătura mai cruntă, el este totuși obligat prin aceiași lege să creeze un mediu controlat în care să lase în libertate câinii comunitari.
Eu nu pot să accept nicio discuție serioasă despre niciun caz concret în care este implicat un câine comunitar și o ființă umană care nu începe de la câteva elemente clare și ușor de arătat. În primul rând, vreau să știu care este bugetul respectivei comunități pentru animalele străzii. Apoi vreau să știu cum a fost el cheltuit până la incidentul despre care ar trebui să vorbim. Mai trebuie să aflu dacă există o evidență clară a tuturor acestor animale ale străzii și dacă ele sunt ținute sub control de cei ce răspund de ele, conform regulilor scrise și nescrise.
Dacă aflu că bugetul pentru câini există, indiferent de mărimea lui, dar că el este cheltuit pentru altceva decât pentru asigurarea controlului câinilor comunitari, în orice proporție, chiar și numai unu la sută, atunci nici nu are rost să vorbim despre câinele care a mușcat un om, ci despre primarul care a făcut posibilă această mușcătură și despre locuitorii care i-au zis ori i-au dat de înțeles primarului că bine face să lase câinii să muște oamenii, votându-l și răsvotându-l.
Asta, într-o discuție rațională. Pentru că, într-o discuție viscerală, în care unii cu ochii roșii, scoși din orbite, urlă că să moară toți câinii iar alții, cu ochii în lacrimi oftează de mila câinilor fără stăpân, eu unul nu mă bag. Pot însă să le spun primilor că, până la omorârea câinilor să vadă cine este vinovat de orice caz de mușcătură, ca să nu mai vorbim de moarte prin mușcătură. Să vadă cine a furat din banul public destinat câinelui ce a mușcat și cine l-a lăsat sau l-a încurajat pe hoț să fure. Să vadă cine nu respectă legea și regulile nescrise ale conviețuirii oamenilor cu câinii. Apoi, dacă tot mai cred că soluția este să moară toți câinii străzii, să ia domniile lor o măciucă și să îi omoare ei, personal, pe toți. Nu să îi pună pe alții să facă treaba asta, iar ei doar să se uite, ca la un film ce le dă fiori pe șira spinării de plăcere. Așa s-ar mai ostoi și ei și le-ar mai trece roșala din ochi și le-ar mai intra ochii aceia înapoi în orbite.
Celor care plâng de mila câinilor și nu știu asta, le spun că soluția este adopția câinilor străzii. Sau, presarea autorităților locale să își facă datoria pentru care sunt alese în fruntea obștii. Sau, și una și alta.
Se zice că, în București, ar fi 50.000 de câini comunitari. Nu cred această cifră, în condițiile în care nu există un registru de evidență a lor. Aleșii neamului au scos, intenționat din lege obligativitatea unui asemenea registru, tocmai pentru a nu se putea număra câinii și a se face calculul cheltuirii banului public pentru fiecare câine. Însă, indiferent dacă cifra vehiculată este mai mare sau mai mică, ar rezulta un câine la vreo 50 de cetățeni ai Capitalei. În condițiile în care, pe mine mă costă întreținerea unui câine de curte în jur de 500 de lei anual, ar însemna că, pentru ținerea sub control a câinilor străzii din București, locuitorii Capitalei ar trebui să dea, fiecare, zece lei anual. Probabil că ei plătesc mult mai mult. Numai că nu se vede.



8 comentarii:

  1. In cazul respectiv cred ca suferea de turbare .Cainii nu musca repetat astfel,multi mai mult latra decat musca...este o vina colectiva a unei societati cu multiple lipsuri,carente afective,o societate in care cei care conduc se gandesc mai cu seama la imbogatire rapida decat la a rezolva diverse probleme comunitare esentiale ...
    A se da vina pe cei de la aceste asociatii de adoptii caini,este ridicol! ei se straduiesc sa gaseasca solutii desi nimeni nu-i sprijina cu adevarat,si culmea culmilor tot ei,iubitorii de animale sunt vinovati la o adica.Tipic romanesc.Incredibil!
    Vina pentru ce s-a intamplat o au cei de sus care nu se mai satura sa vare in buzunar bani care ar trebui sa ia o alta destinatie!De-ar putea intelege odata ca un asemeni "bine" personal aduce cu sine o forma de cancer social si fireste diverse cazuri tragice.Parvenitismul unora ,cosmarul altora,nu?

    In toate exista o limita a suportabilitatii care odata depasita se ajunge lesne la violenta.Daca nu ar exista atat coruptie in tara,altul ar fi nivelul nostru de trai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte adevărat! Nimeni nu vrea să alcătuiască agenda cetățeanului. Nici măcar cetățeanul însuși. Pentru că, dacă o asemenea agendă ar fi întocmită, pe primul loc s-ar situa, automat, eradicarea corupției. Pe locul doi ar fi convenirea unui ideal național, iar pe trei ar fi dezvoltarea demnității românului. Imediat după asta ar fi impunerea bunei guvernări. Problema câinilor străzii ar fi undeva pe pagina a zecea a agendei. Adică, pe primele locuri ar fi numai obiective naționale care ar duce, cu necesitate, la alungarea actualei clase politice de la cârma treburilor Țării.

      Ștergere
    2. Am citit unele comentarii despre acest incident tragic , si m-am cutremurat de cata prostie si rautate omeneasca exista in tara asta.Cazul unui tanar care scria cu majuscule sa iasa ,sa se organizeze ca sa omoare cainii maidanezi m-a ravasit complet,...i-am scris ca e mai turbat decat acel caine...minti paranoice,bolnave,nihilisti,extremisti,,,care nu sunt capabili sa faca distinctia elementara dintre cazuri izolate si general,ce sa mai sesizeze dedesubturile acestei lumi,care este cauza,radacina raului...
      E fr trist ca influenteaza alti tineri.Marea majoritatea vor eutanasierea cainilor maidanezi,dar la ce maniera,ce gandesc,simt ,spun,te cutremuri.Mai invoca o Romanie civilizata cu asemeni mentalitati si apucaturi barbare.

      Ștergere
    3. Încă odată, aveți dreptate!
      Pentru toți propagandișii care au „soluții” la „problema câinilor” străzii, trei precizări:
      1. Când încearcă ei să stârnească antipatia țintelor propagandei lor la adresa câinilor cu poze cu câini rânjind fioros și lătrând, ca cea luată de pe evz.ro, ei nu știu că ele, pozele, nu arată, de fapt, nicio postură agresivă a câinilor, ci una defensivă, menită doar să îi îndepărteze, să îi sperie pe eventualii atacanți. Când o fi să vă muște vreodată un câine agresiv, deci cu intenția de a vă face rău, acel câine nici nu va rânji, nici nu va lătra, ci, pur și simplu, vă va mușca.
      2. Problema câinilor străzii nu este că acești câini există și nici nu este adevărat că problema ar dispărea odată ce câinii nu ar mai fi, ci că o mulțime de ticăloși, în frunte cu politicienii locali sau centrali, profită de pe urma acestei probleme și se înfruptă din banul public. Dacă nu ar mai fi câini, ar găsi ei altă problemă care să nu fie rezolvată ci doar să le bage banii în buzunarele largi.
      3. Deși câinii nu au aceleași drepturi ca și oamenii, nu este normal ca unii disperați să susțină că trebuie pedepsită o întreagă populație canină pentru crima săvârșită de un membru al acelei populații. Pentru că, dacă ar fi normal un asemenea raționament, atunci ar trebui să fie pedepsită întreaga populație umană a Bucureștilor, pentru că, la suta de mii de membri ai acestei populații se petrec, pe unitatea de timp, să zicem de cinci ani, de cinci ori mai multe omoruri săvârșite de membri ai acestei populații umane decât la populația canină stradală a Bucureștilor. Chiar și dacă am adăuga întreaga populație canină, încluzând și câinii cu stăpân, și tot ar fi de câteva ori mai multe omoruri săvârșite de oameni în același oraș și pe aceiași unitate de timp.

      Ștergere
    4. Asta mi-am spus si eu astazi ca daca s-ar face o statistica cati caini au omorat oameni ,si cati oameni caini,diferenta este de la pamant la cer in detrimentrul rasei umane.
      A fost cu nu mult timp de acest incident tragic,un caz al unui tata gelos pe sotie care si-a omorat copilul de 5 ani ca nu cumva sa-i revina ei prin divort...poate il stiti,ei bine mass-media a vorbit asa un pic pe ici colo in anumite buletine de stiri!!!Nu mai concluzionez ca nu e cazul.
      Ar trebui sa existe niste emisiuni tv bazate exact pe ce comenteaza lumea pe diversuri site-uri in urma unor evenimente tragice ,sau diverse altele care au generat,sau degenerat in atacuri agresive si opinii infernale,aberatii,pareri lipsite de aportul minimei decente si logici umane.Cineva sa combata prostia asta crasa,desigur un om inteligent,cult,lucid,cu bun simt.Nu doar analize politice asadar,dar si o analiza in pas cu pulsul vietii de zi cu zi.Si desigur scoala sa acorde educatiei civice un rol important prin dezbateri bine organizate.

      Altminteri,somnul ratiunii naste monstri!
      Fara un efort colectiv,natia asta se duce de rapa,cantitatile distrug calitatile!



      Ștergere
    5. Bineînțeles că moartea unui copil de patru ani sfâșiat de câini este o tragedie.

      Bineînțeles că orice om normal este profund mișcat de această tragedie, chiar dacă nu l-a cunoscut niciodată nici pe acel copil, nici pe cineva apropiat lui.

      Și tot bineînțeles, televiziunile care nu mai contenesc să „acopere” subiectul din toate unghiurile, mai ales din acelea șocante, cum sunt filmarea, intervievarea și arătarea în imagini a durerii familiei lovite de nenorocire, nu fac altceva decât otevizare, manelizare și subcultură.

      Să ne pregătim pentru mâine, că se va transmite, toată ziua și pe toate canalele, de la mort. Nu vor fi lucruri noi de spus sau de aflat față de orice altă înmormântare transmisă în direct, până acum. Singura necunoscută este cum vor reuși camermanii de la atâtea televiziuni „de știri” să se urce pe un catafalc atât de mic, ca să filmeze mai de aproape?

      Ștergere
  2. Si moartea unui copil omorat de propriul parinte cum este oare!?..mai putin de condamnat decat cea a unui copil mic nesupravegheat si muscat mortal de un animal turbat?
    Ridicol!!!!!suntem jalnici noi rasa umana,pretindem de la toate animalele discernamant.vb vine, cand noi le-am exterminat adeseori in istorie prin acte de un barbarism greu de descris.
    Fireste,toate condoleantele familiei indurerate cu infinite regrete pentru incidentul tragic petrecut...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Perfect de acord cu observația că rasa umană este violentă și chiar crudă cu proprii săi membri, ceea ce o singularizează între rasele animale. Mai ales când aceste violență și cruzime nu sunt justificate de nicio necesitate naturală, ci doar de chef și plăcere.

      La om, semnul evoluției este dat tocmai de capacitatea de a discerne între bine și rău, de a-l aduce pe Dumnezeu în ecuația existenței.

      Cei care rămân însă în stadiul primitiv al chefului și plăcerii uciderii gratuite, fie că vorbim de victime umane sau alte animale sunt ființe fără Dumnezeu, cum se zice în popor.

      Ștergere