Ce-am făcut cu România?

„Noi am făcut în statul nostru ceea ce se face în şcolile noastre. Învăţători cari nu ştiu nici a scrie bine dau în mâna copiilor cărţi scrise într-o limbă pe cari ei n-o înţeleg şi-i pun să înveţe filă cu filă lucruri pe cari ei nu şi le pot închipui, încât, când băieţii au ajuns la capăt cu învăţătura, rămân cu capul plin de cuvinte al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi, neputându-se folosi nici într-un fel de acele cunoştinţe moarte şi fără de preţ, rămân cu zilele încurcate şi tăind cânilor frunză, până ce, prin intrigi şi umiliri cari dărâmă şi restul de caracter ce le mai rămăsese dat de la natură, ajung persoane publice spre a continua asupra generaţiei viitoare sistemul vechi de stricare a minţii şi a inimei.”

Așa scria Mihai Eminescu acum 135 de ani.

Știe cineva cum de nu s-a schimbat chiar nimic în tot acest timp?

Vorbim de șase generații, care au trecut de la momentul publicării citatului de mai sus în ziarul Timpul și zilele noastre!

Sau, de șapte generații de la nașterea Eminescului, la 15 ianuarie 1850.

Cum am mai putea să îl sărbătorim pe Poet, de ziua lui, când a trecut atâta timp de când nu i-am luat în seamă vorba, nici noi, nici cei dinaintea noastră?!?

Mie mi-e jenă. Și rușine. Și sunt trist...