vineri, 25 ianuarie 2013

România europeană

Zilele acestea, Europa este un subiect fierbinte, de parcă n-ar fi fost la fel de când a început criza euro, acum vreo trei ani. La Davos, unde are loc Forumul Economic anual, cei care au prezis anul trecut dispariția monedei euro au venit acum să explice de ce nu s-a întâmplat vestea anunțată și să dea o nouă predicție. Tot la Davos, prin glasul premierului-fost-președinte Medvedev, Rusia a încercat să ademenească mai multe investiții străine pentru relansarea propriei economii, cele mai vizate ținte ale acestei ademeniri fiind cele europene.



Într-o expunere ținută la Bloomberg, agenția și canalul de știri economice mondiale, premierul britanic David Cameron și-a legat viitorul carierei sale politice de chestiunea europeană, promițând că, după alegerile de anul viitor, dacă va fi reales, va supune această chestiune unui referendum, ca să se lămurească toată lumea dacă britancii vor vrea sau nu să mai facă parte dintr-o Europă care se dezvoltă aiurea.
Într-un mimetism specific dâmbovițean și contând pe antipatia populară românească față de Occident, în general, și Europa, în special, iscată de susținerea deșănțată a domnului Băsescu Traian de unii exponenți majori ai acestei Europe, s-au ridicat deja voci și în România, cerând un referendum național dacă să mai rămânem în Europa sau nu.
În primul rând, mimetismul acesta este unul nefuncțional. Vorbim aici de David Cameron, unul dintre cei mai puternici leaderi naționali ai planetei Pământ, care folosește cartea retragerii posibile a Marii Britanii din Uniunea Europeană ca să îi determine pe ceilalți leaderi europeni, nu chiar atât de puternici, dar mai mulți, în special pe cel al Franței și pe cea a Germaniei, să își tempereze zelul de a confisca Europa colectivă pentru binele lor individual. Este același David Cameron care, la o zi după ce domnul Băsescu Traian ne dădea o lecție publică despre cum trebuie, obligatoriu în deplin secret, se fie pregătită poziția oricărei țări la o întrunire a statelor europene, anunța tuturor care va fi poziția țării sale la aceiași întrunire, contrazicându-l pe domnul Băsescu și făcându-l și mai penibil decât este de obicei. Deci, dacă nu este de-a dreptul imposibil, cu siguranță este greu de mimetizat acest domn Cameron sau chiar Marea Britanie pe care o reprezintă.
În al doilea rând, multe din argumentele cameroneze privind Europa provin din agenda sa electorală și din ideologia sa de partid, lucruri care nu au cum să se regăsească în România, nici în sine, nici ca principiu, deoarece românii nu elaborează agende și ideologii de niciun fel, d-apoi conservatoare britanice. Cum bine știm, omologii guvernamentali și de partid români ai domnului Cameron nu gândesc cu mințile lor, ci așteaptă să li se spună ce și cum de alți europeni decât britanicii, mai ales tocmai de francezii și germanii supărați de englez că aduce în discuție viitorul Europei așa cum și-l doresc aceștia.
În fine, domnul Cameron poate discuta despre un referendum privind viitorul britanicilor în Europa pe când românii nu pot. În Marea Britanie, există oricum o dezbatere privind viitorul statului lor, iar alternativa europeană este o parte consistentă a acestei dezbateri. Deci, premierul britanic nu face altceva decât să intervină în această dezbatere și să pregătească, în următoarele 20 de luni, succesul ideilor sale la eventualul referendum. Asta, pentru că, în insule, deciziile de acest fel sunt preponderent raționale, chiar dacă sunt colective. La noi, fie chiar și prin referendum, deciziile se iau fără nicio raționalitate ce ar necesita o dezbatere de idei și soluții. Tot ceea ce contează la noi este cu cine ținem, ca la fotbal, fără niciun argument rațional.
Așa că, cel mai probabil, singura poziție pe care o vor adopta românii privind viitorul Europei și al lor în interiorul sau în afara ei va fi să aștepte și să vadă ce se va întâmpla și ce vor decide străinii pentru ei, direct sau prin leaderii aborigeni. Numai că viitorul acesta nu este foarte îndepărtat. Câteva luni sunt doar minute în timpul strategic, iar anii sunt ca orele. Deci, este foarte probabil ca acest viitor să ne prindă iar pe nepregătite, ca de fiecare dată în ultimile decenii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu