sâmbătă, 26 ianuarie 2013

S-a întâmplat acum un an


Anul trecut, tot de 26 ianuarie, a nins. Ba, a fost chiar și ceva viscol, la fel ca astăzi. Acea situație meteorologică mi-a prilejuit un scurt articol despre guvernare și apărarea țării, pe care îl reiau mai jos, sub titlul original „Tactica lopeții”. Tare sunt curios care sunt diferențele dintre situația de atunci și cea de astăzi, din punct de vedere guvernamental, pentru că, din punct de vedere meteorologic ne-am lămurit că nu sunt diferențe. Lectură plăcută!


Tactica lopeții
Au devenit deja faimoase imaginile cu premierul Boc Emil dând la lopată pentru dezăpezirea unui autoturism Audi Q7 avariat și abandonat pe marginea unui drum din apropierea Bucureștilor, în plină zi de dezastru național, cu mii de vieți de oameni puse în pericol de incompetența crasă a autorităților corupte. Incompetență atât de mare, încât ar trebui să numim un asemenea dezastru ca fiind făcut de mâna omului și nu unul natural, datorat zăpezii și viscolului.
Toată lumea a remarcat situația revoltătoare, când primul administrator al averii naționale și-a găsit timp să se joace cu lopățica în zăpadă, în loc să supervizeze, la nivel strategic, activitățile de remediere a situației provocată de o ninsoare normală pentru această perioadă a anului, de altfel, anunțată cu cel puțin o săptămână înainte.
Mult mai puțină lume a remarcat cine era în jurul bocului cu lopata și ce se întâmpla acolo, deși unii dintre participanți ar fi putut atrage atenția, fiind îmbrăcați ca de război.
Erau acolo șeful Statului Major General, adică ofițerul cel mai important din Armata Română, alături de alți doi generali, cu funcții de comandă operativă, precum și ceva colonei, dintre care unul chiar a luat, la rândul său, o lopată și a trecut-o prin zăpadă, ca să nu îl lase pe Boc singur, crezând, bietul om, că premierul său chiar vrea să dezăpezească el însuși hârbul abandonat acolo și s-a gândit să nu îl lase pe micuț singur. Abia când l-a tras cineva de mânecă, și-a dat seama că era vorba de „imagine”, adică de propagandă deșănțată și s-a oprit din scurmat, cedându-i toată scena premierului Boc Emil.
Râdem noi râdem de această situație ridicolă, dar problema este extrem de gravă.
Ce căutau capul Armatei și generalii acolo, la marginea unui drum? I-a chemat Boc să îi țină de urât în „inspecție”? Dacă da, cu ce drept? Unde scrie că primul ministru, fie el și chiar acest Boc, are dreptul să convoace la datul zăpezii cu lopata pe toți comandanții strategici și operativi ai Armatei Române? Și nu numai că i-a scos la zăpadă, dar i-a luat și de la pupitrul de comandă operativă și strategică a trupelor destinate apărării Țării și, în cazul concret, dezăpezirii Ei. Cine mai conducea Armata în timpul ăsta?
Mai departe, dacă au fost acești generali și coloneii care îi însoțeau chemați de Boc la margine de București, ei de ce s-au dus? Ei, generalii, nu cunosc legile țării și regulamentele militare? Nu își cunosc atribuțiile de serviciu, dintre care lipsește cu desăvârșire datul la zăpadă din ordinul șefului guvernului sau al oricui altcuiva?
Știți de ce este extrem de gravă această problemă? Pentru că ea arată, fără nici o urmă de îndoială, dependența Armatei României, în frunte cu generalii săi, de cheful unui politician minuscul, din toate puctele de vedere!
Să nu îmi spună mie nimeni că așa este într-o democrație, că Armata se subordonează conducerii civile și trebuie să execute ordinile politicienilor aleși si numiți. Pentru că nu are nimic de a face controlul civil și democratic asupra Armatei cu abuzul de funcție săvârșit în public de premierul Boc Emil. Iar, dacă un simplu telespectator își poate da seama de acest abuz, suntem siguri că și generalii convocați de Boc știau precis ce fac, adică știau că sunt subiectele abuzului de putere politică și au acceptat acest lucru.
Cum a fost posibil să se ajungă aici? Simplu, prin faptul că generalii pe care i-am văzut în imagini, precum și alții rămași invizibili în aceste momente, nu își datorează cariera și funcțiile competețelor personale și legilor Țării, ci chefului politicienilor și agendei lor politice.
Iar „mesajul” pe care îl transmite o asemenea situație este la fel de grav: generalii sunt la ordinele politicienilor contestați, zilele acestea, în piețe și nu la ordinele Țării. Ca urmare, ei îi vor apăra pe cei care i-au pus în funcții și nu Țara și poporul ei. Să ne fie clar!



2 comentarii:

  1. Steluțé sclipitoare, într-un buchet de gânduri bune, cu sincera urare LA MULȚI ANI, cu bucurii și sănătate!!
    Și pentru că ați venit pe lume în aceeași zi cu mereu contemporanul Caragiale, am cules un gând

    „Asta e condiția ființei: viața, nu durata vieții..„

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Mi-a făcut o deosebită plăcere! Cât despre Caragiale, ce vremuri, mon cher, ce vremuri...

      Ștergere