Curtea Constituțională a
României, primenită cu doi noi membri, adică scăpată de doi curteni
constituționali la fel de compromiși ca cei ce au rămas, a decis, în plină zi
de doliu național, că reducerea cvorumului și a pragului de validare a
referendumurilor să se întâmple doar după un an de la data reducerii lor prin
lege.
Cum aceeași zi este și
Ziua Drapelului, mi-am permis calamburul din titlu, în care asemuiesc decizia
CCR cu cea a unui arbitru de margine, la un meci de fotbal european, care semnalează
prin arătarea unui fanion că un jucător sau mai mulți, care se pregăteau să
înscrie un gol nereglementar în poarta adversarilor, este prins sau sunt prinși
în afara jocului.
Nu am niciun motiv să cred că decizia majorității curtenilor
constituționali are ceva de-a face cu Constituția României sau cu legea de
funcționare a Curții Constituționale. În schimb, înainte ca aceștia să își
publice motivația deciziei, îi bănuiesc de asumarea unui rol nemeritat și
neconstituțional de instanță morală, menită să semnaleze derapajele
guvernanților, fie ei parlamentari, membri ai guvernului sau președinte de Țară.
Pentru că asta fac domniile lor atunci când decid că da, într-adevăr, este
dreptul Parlamentului să legifereze modul în care se desfășoară referendumurile
în România, indiferent dacă acestea sunt menite să consulte opinia publicului
sau sunt unealta prevăzută în Constituție pentru exercitarea dreptului suveran
al poporului de a decide în orice chestiune de pe agenda publică, numai că nici
Parlamentul, nici președintele României nu pot să facă din asta o șmecherie
prin care să își impună voința proprie, în afară de joc.
Este deja de notorietate cum atât parlamentarii uniunii covârșitor
majoritare cât și președintele în funcție se pregătesc foarte deschis și vocal, să își satisfacă ambițiile, poftele, comenzile externe și chiar aranjamentele
de culise pe seama poporului suveran, dar nebăgător de seamă. Uniții vor
schimbarea din rădăcini a legii fundamentale a României, Constituția, pentru
nevoi personale, cum mai vor și să se acopere cu voința populară exprimată prin
referendum atunci când iau decizii cu impact strategic defavorabil Țării și
poporului său, dar deosebit de benefic pentru conducători noștri și sponsorii
lor din Țară și din străinătate.
Așa cum și președintele României vrea să își refacă bruma de credibilitate
externă ce îi mai asigură rămânerea în funcție prin folosirea referendumului ca
formă de guvernare proprie, indiferent de subiect.
Numai că, păstrându-ne în alegoria fotbalului sport național, CCR nu poate
face mai mult decât să agite un fanion și să disrupă cursivitatea jocului
politicianist, prin amânarea unui gol din poziție în afară de joc, care tot se
va întâmpla, indiferent de voința spectatorilor. Doar arbitrul de centru poate
sancționa jocul murdar, neregulamentar, cum poate și întrerupe jocul și trimite
echipele acasă, până când vor învăța și vor respecta regulamentul.
Doar că acest arbitru, care își mai zice și poporul român, preferă să stea
în tribune, să comenteze și să mănânce semințe. Și, din când în când, să înjure
jucătorii și să se bată cu suporterii echipei adverse. După care să se laude ce
meci pe cinste a văzut el, indiferent de rezultat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu