Cheltuieli suplimentare de la buget

„Guvernul v-a transmis punctul de vedere..., prin care a spus că nu susține acest amendament, pentru faptul că ar presupune cheltuieli, cheltuieli de la buget suplimentare, în sensul că să-i plătesc și salariul și pensia, dacă e pensionar și a rămas, a rămas în continuare în, în sistemul public” a spus domnul Gheorghe Gherghina, secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice, la începerea dezbaterilor într-o ședință comună a comisiilor de muncă și de buget din Camera Deputaților, la punctul care lua în discuție un amendament de anulare a unui articol din legea care interzicea pensionarilor să fie angajați la stat și să își păstreze și pensia.

Adică, în mintea Guvernului și în gura domnului Gherghina, plata salariilor lucrătorilor la stat este doar o cheltuială, cum tot o cheltuială este și plata pensiilor. Nici nu mai spun că același domn Gherghina a explicat, în aceeași intervenție, cum este cu sistemul de stat și sistemul public, care sunt tot „fonduri publice”, pentru că fac parte din subsectoarele sectorului public „treișpe – paișpe”. Deși acestea ar trebui să fie două sisteme diferite, din moment ce au bugete diferite dar, cum domnul Gherghina se ocupă, probabil, de ambele bugete, le mai încurcă și domnia sa, că tot om este.

Acuma, s-ar putea ca atât Guvernul cât și domnul Gherghina să aibă dreptate, în sensul că ei doar dau bani bugetarilor, adică cheltuiesc bani cu ei, pe salarii, la fel cum dau ei bani și altora, sub formă de pensii, fără să primească nimic în schimb. Cum ar fi ceva muncă și ceva rezultate ale acestei munci. Și, atunci, este firesc să nu îi dai aceluiași stătător degeaba bani din „fonduri publice” de două ori, pentru același stat degeaba.

Pentru că una este să plătești o activitate, o muncă depusă și alta este să plătești o funcție pe ștatul de plată. În primul caz, nu poate fi vorba de o cheltuială decât în sensul că statul cumpără munca respectivă și primește, în schimbul banilor de salariu, produsul acelei munci. Cum ar fi exemplul domnului Gherghina de la Finanțe, care este plătit cu salariu din „fondurile publice” pentru a face ceva, nu doar pentru a fi secretar de stat acolo. Desigur, ideal ar fi să facă ceva bine, sau benefic pentru public, dar asta este deja o altă discuție. În cel de-al doilea caz, da, așa este, statul cheltuiește cu unii bugetari doar pentru că aceștia sunt bugetari, chiar dacă nu fac nimic. Sau, chiar dacă fac doar prostii, lucruri rele și păguboase, pe banii statului.

Dacă domnul Gherghina, în numele statului, ar plăti doar munca celor care sunt angajați la stat, nu ar mai trebui să îi pese cine sunt aceștia, dacă ei mai au și alte venituri decât salariul pe care îl primesc pentru munca depusă la stat, pentru că, într-o asemenea situație, domnul Gherghina nu ar fi pus acolo ca să bugeteze cheltuielile cu bugetarii și să prevină îmbogățirea acestora din „fonduri publice”, ci doar să plătească munca lor.

De ce nu este așa? Greu de spus. Un motiv personal pentru domnul Gherghina ar fi că domnia sa și-a început cariera în Ministerul Finanțelor în 1987, când s-a ocupat tocmai de „evaluarea impactului financiar la (probabil al) reglementărilor drepturilor de personal la nivelul economiei”, cum rezultă din propriul Curriculum Vitae. Adică, domnia sa și-a format o viziune asupra plătirii personalului din „economie” sub umbrela ideologiei economico-financiare comuniste, care plătea funcția și nu munca, viziune de care nu a putut să se dezbare nici până astăzi.

Alt motiv ar putea fi că Guvernul, indiferent de culoarea sa politică sau de numele pe care i-l conferă premierul, nu face altceva decât să dea. El, guvernul, nu finanțează activități, nu produce bunuri publice sau comune, ci doar dă, în dreapta și în stânga, ceea ce strânge de la câțiva dintre cetățenii pe care îi guvernează.