Facerea noii patrii

Să zicem că în familia dumneavoastră există o mașină de care depind multe, de la confort și bunăstare, până la dusul bunicilor la doctor și al copiilor la școală. Și alte familii au asemenea mașini, pentru aceleași treburi și cu aceleași rezultate. Numai că, spre deosebire de ele, mașina dumneavoastră nu merge bine.

Ba, am putea spune, merge destul de prost. Nu depășește niciodată viteza maximă a mersului pe jos, de multe ori merge înapoi, deși ați vrea să meargă înainte, consumă cam de cinci-șase ori mai multă benzină decât o mașină normală, iarna este frig de îngheață nasul iar vara te coci în ea, când vrei să o cotească la stânga ea se smucește spre dreapta și multe alte necazuri. Nici de pornit nu pornește decât împinsă.

Deși v-ați obișnuit cu ea așa, parcă v-ar plăcea să aveți și dumneavoastră o mașină ca a vecinilor. Așa că, atunci când a venit cineva și v-a spus că ar putea el să o facă să meargă mai bine, v-ați bucurat și i-ați încredințat această sarcină. După care, omul vă prezintă un deviz estimativ al reparațiilor și îmbunătățirilor ce trebuie efectuate ca mașina dumneavoastră să intre în rândul lumii.

Dacă veți vedea pe acel deviz că vi se vor schimba culoarea caroseriei, tapițeria scaunelor și învelișul volanului la mașina dumneavoastră, că veți avea un claxon nou-nouț și o țeavă de eșapament de inox în locul celei actuale, de tablă ordinară, ce veți zice și veți face?

Chiar fără să aveți habar de mecanică, sunt convins că veți bănui că un consum de câteva ori mai mare decât cel normal se datorează fie motorului, respectiv alimentării sale cu carburant, fie unor frecări foarte mari, cum sunt cele date de roțile desumflate, fie și una și alta. Sau, poate, sunt pierderi de carburant între rezervor și motor.

La fel, când este vorba de dificultăți în schimbarea direcției, vă duce gândul că ar trebui să fie o problemă cu una sau mai multe dintre piesele mecanismului de direcție. Tot așa cum mersul încet trebuie să fie din cauza unei probleme de transmisie, cel mai probabil în cutia de viteze a mașinii.

Oricum, fără o evaluare a situației și fără identificarea problemei de consum, direcție sau viteză, chiar dacă nu o faceți dumneavoastră personal, pentru că nu vă pricepeți, nu veți accepta să se apuce cineva de repatații sau de îmbunătățiri. Ca să nu mai vorbesc de ideea de a da mașina dumneavoastră pe mâna cuiva care vine cu propuneri ce, evident, nu au cum să rezolve simptomele de care suferă ea.

Curios lucru, însă, atunci când este vorba de Constituția României, acel plan sau proiect verbal, complicat al funcționării statului în folosul cetățenilor, care sunt și proprietarii lui, nimeni nu se îngrijorează că nu există, nici până astăzi, un raport sau un studiu independent și nepartizan privind funcționarea Constituției. Vedem cu ochiul liber că nu merge separarea puterilor în stat, că președintele Țării poate să încurce enorm de mult lucrurile, până la griparea completă a mecanismului statal, că justiția este șchioapă, că se fură din avuția comună cu acte în regulă, că doar cine are chef sau este fraier plătește taxe, că serviciile secrete au apucături de poliție politică, că ordinea publică este subfinanțată iar Țara nu este apărată și așa mai departe. Dar nimeni nu a venit să ne spună: iată, lucrurile acestea se întâmplă pentru că le permite Constituția sau, la fel de grav, pentru că acest act funamenal al României este așa de prost scris, încât fiecare îl citește și în interpretează cum vrea el. Și, apoi, să ne arate, articol cu articol, ce probleme sunt în actuala Constituție, de ne merge nouă așa de rău, comparativ cu alte republici constituționale din Europa și din Lume.

În schimb, sunt enorm de mulți cei care își dau cu părerea despre modificări în textul constituțional, pe diferite motive sau raționamente. Și mai sunt unii care chiar se pun pe modificat, de parcă ar ști ce fac, pe când ei, săracii, habar nu au cum se repară o constituție, ca să nu mai zic de cum se îmbunătățește ea.

Și mai sunt și entuziasmați de demersurile lor și își strigă realizările, așa cum cotcodăcea găina din poveste când a reușit să fete o mărgică, în competiție fiind cu cocoșul cu doi bani.

De fapt, eu nici nu am vrut să scriu vreodată despre procesul actual de „revizuire” a actualei Constituții, pentru că nu sunt deloc convins că acesta este unul adevărat. Ba, din contră, cu toate comisiile și comitetele inventate pentru pregătirea „revizuirii”, cu toate „mecanismele” de elaborare a modificărilor, cu toate „dezbaterile publice” ale articolelor modificate în Constituție, cu tot prestigiul mediatic al „președinților” comitetelor și comisiilor respective, cu tot votul popular masiv pe seama căruia s-a format actuala majoritate parlamentară, ce s-a apucat de „revizuirea” asta, eu tot cred că acest proces este unul fals, inadecvat și incapabil să genereze repararea actului fundamental al României, în vigoare în acest moment.

Pot să vă explic aceste observații, dacă aveți răbdare și vă interesează.

În primul rând, nici așa-zisul Forum constituțional, „coordonat” de domnul Cristian Pârvulescu de la televizor, nici așa-zisa comisie parlamentară de revizuire a Constituției, prezidată de domnul Crin Antonescu de la Senat, nici alte grupuri ad-hoc sau permanente care propun, dezbat și aprobă diversele modificări ale actualei Constituții nu prezintă și nici nu pot să prezinte nicio garanție sau dovadă că s-ar pricepe să facă bine, corect și rațional ceea ce fac.

Adică, dacă între cei implicați în aceste comitete și comisii sunt unii care au mai „lucrat” la această Constituție în trecut, aceștia au făcut, evident, o treabă proastă și nu există niciun argument să ne convingă că acum ar face o treabă mai bună decât în 1991 sau în 2003. Dacă sunt nou veniți, aceștia nu au avut cum să se formeze ca „părinția ai patriei” și, în consecință, nu sunt pregătiți să nască o patrie mai bună pentru cetățenii săi decât este asta de astăzi.

Colac peste pupăză, nu numai că s-a pornit la facerea unei noi patrii fără să știe cineva, cu certitudine, ce este stricat sau merge prost în actuala patrie, dar se introduc noi „prevederi” fără să știe cineva care vor fi consecințele lor pentru cetățeni.

Apoi, mecanismul de „revizuire” în sine este unul prost, care nu are cum să genereze o soluție bună. În mare, acest mecanism constă din „libertatea” fiecărui cetățean român de a-și da cu părerea despre unul sau altul dintre articolele actualei Constituții, pe unde crede el sau ea de cuviință. Unele dintre aceste păreri sunt adunate de forumiștii constituționali și, apoi, prezentate comisarilor constituționali de la Parlament. Aceștia iau ce primesc de la forumiști, mai citesc eventual și vreun email de la alții care își dau cu părerea direct Parlamentului, după care discută între ei propriile lor păreri și propuneri de modificare a textului constituțional. După discuții, unele dintre modificări sunt reținute, pe criterii de cine strigă mai tare, în sensul că are glasul mai puternic, așa cum este domnul președinte de Senat și de partid, și co-președinte de uniune politică Antonescu, sau de cine are o majoritate în grupul de dezbateri, cum sunt useliștii parlamentari. Alte modificări sunt abandonate.

Din toate acestea, va rezulta un text ce va fi supus aprobării Parlamentului, sub forma unei legi de revizuire a Constituției. Vorba unuia dintre aleși, se va aplica „principiul parlamentarismului”, adică majoritatea va decide pentru toți. Aceasă lege va fi promulgată de președintele României, care va convoca și referendumul pentru validarea revizuirii. În final, poporul se va pronunța prin da sau nu asupra noului text, rezultat din acest proces.

Deja, actualul președinte al României, domnul Băsescu Traian, s-a arătat împotriva revizuirii Constituției, înainte de a constata care sunt modificările. Mai mult, cu ocazia unei intervenții în fața curtenilor constituționali, petrecută luni, 10 iunie 2013, le-a dat acestora un ordin clar să intervină în respectivul proces și să îl blocheze, pe motiv că statul ar avea de suferit de pe urma modificărilor.

Așa că, procesul acesta de revizuire poate duce la o Constituție revizuită aiurea, după cum s-a întâmplat să fie unul mai influent decât altul, sau poate să nu ducă nicăieri, în sensul că s-ar putea să nu fie finalizat.

Singura noastră speranță este că avem de-a face cu un foc de paie, cu un gest politicianist, de băgare în seamă a parlamentarilor constituanți și a non-guvernamenalilor angajați, care să fie menținuți în atenția opiniei publice, pe timpul gestării mărgeluței de stică, ca să poată vorbi lumea despre ei și ca să se ocupe spațiul de dezbatere publică cu nimic, în loc să vedem ce nenorociri ni se întâmplă, din cauza actualei guvernări din eternul Regim Băsescu.