...că Regimul Băsescu va
continua și după alegerile din decembrie 2012, câștigate masiv de Uniunea
Social Liberală, poziționată precis împotriva președintelui ce dă numele
acestui regim? Realitatea este că nu am știut nimic. În schimb, am presupus că
așa vor sta lucrurile, luându-mă după tendința esențială în politica
românească. Pentru exemplificare, vă
propun un text din 3 decembrie 2012, care explică multe din cele ce se întâmplă
acum, în vara anului 2013:
Merg la vot
Astăzi este luni, deci am
o săptămână în față, să îmi spăl, să îmi cos și să îmi calc cele mai bune
haine, să mă tund și să mă bărbieresc, astfel încât, duminică, curat și
primenit, să mă duc la vot. Voi vota plin de speranță în viitorul luminos al
Țării și al meu.
Dacă ar fi să îi dau un
nume acestui viitor, i-aș zice Compromisul. Acesta este luminos, deoarece este
clar ca lumina zilei că avem de-a face cu singurul mod de a face politică în
România. Iar eu, la alegeri, am să aleg, curat și primenit, câte un politician
în cele două colegii uniominale ce cuprind și casa mea. Și voi face asta știind
că politicianul român, indiferent de nume și de partid, știe să facă doar două
lucruri: să se lase compromis și să facă un compromis.
Nu știu să existe vreun politician care să nu fi fost arătat măcar odată cu
degetul, în public, pentru vreo faptă reprobabilă, de la mica păcăleală a
alegătorului cu promisiuni deșarte, până la însușirea privată a milioane de
euro din banul public. Adică, nu știu să existe vreun politician necompromis,
într-un fel sau altul.
La fel cum nu știu ca ei, politicenii, să fi guvernat altfel decât prin
compromisuri. Chiar anul ăsta 2012, orice s-a întâmplat în arena politică nu a
fost altceva decât doar o formă sau alta de compromis. Total compromisul domn
premier Boc Emil a fost demisionat, dar, prin compromis, au fost păstrați toți
miniștrii ne-pedeliști în noul Guvern Ungureanu. Cel mai compromis om politic
român al tuturor timpurilor, domnul Băsescu Traian, deși jurase pe icoane și
steag că nu îl va pune niciodată premier pe domnul Victor Ponta, a făcut un
compromis și l-a numit, totuși, premier pe acesta, după ce predecesorul
Ungureanu a fost cenzurat prin moțiune, în urma altui compromis, complotat
între dezertorii parlamentari ai domnului Oprea Gabi, care au trădat din nou,
de data asta în favoarea domnului Ponta și Useleului său. Văzându-se în scaunul
de prim ministru, domnul Ponta a făcut repede un compromis și a renunțat la
ideea alegerilor generale anticipate, care ar fi trebuit să fie principala
înfăptuire a mandatului său, concentrându-se pe cele locale, pline de
compromisuri. Imediat după acestea, a complotat destituirea domnului Băsescu.
Când au văzut că acesta este cât pe ce să fie destituit printr-o neașteptat de
largă emulație populară, ceea ce ar fi însemnat destrămarea Useleului, a cărui
singură rațiune de a fi este „lupta anti-băsistă”, domnii Crin Antonescu și
Victor Ponta au făcut repede un compromis cu susținătorii externi ai Băsescului
și au modificat regulile destituirii, apoi au compromis listele de alegători,
după care au compromis rezultatele referendumului de destituire, astfel încât,
printr-un compromis al rușinos de compromisei Curți Constituționale, cea care a
ignorat legea, conform „măreției dreptului”, domnul Băsescu a revenit înapoi la
Palat. În contrapartidă, conform unui alt compromis, făcut tot cu aceiași
Curte, Useleul și-a păstrat scaunele de președinți ai celor două camere ale
Parlamentului.
Acum, am speranța că toți compromișii ce vor fi aleși sau realeși vor face
compromisurile necesare pentru a asigura „stabilitatea” politică și economică,
adică perpetuarea stării actuale de lucruri, în care numitorul comun al tuturor
guvernanților este jefuirea Țării, exacerbarea corupției, facerea de rușine a
nației și creșterea noii nomenclaturi, consfințite prin votul meu, curat și
primenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu