luni, 20 august 2012

Dictatura dreptului


Cultura română, în general, și literatura română, în special, nu au dezvoltat teme sau arhietipuri pe subiectul traiului în colectivitate, cu excepția cazurilor de excludere sau autoexcludere socială, ca drame individuale. Însă, cultura anglo-saxonă și literatura engleză au cel puțin două cărți importante, devenite valori universale și de referință pentru cei interesați de mecanica societății.


Este vorba de Lord of the Flies, tradus în românește ca „Împăratul muștelor”, al englezului William Golding, câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură și de romanul Catch-22, al americanului Joseph Heller.
Prima carte menționată aici ne învață că oamenii, atunci când sunt lăsați de capul lor, între domnia legii și domnia bunului plac, o preferă pe cea din urmă. Al doilea roman ne învață că legile făcute fără ca oamenii asupra cărora se resfrâng ele să aibă controlul produc disfuncții majore, paradoxuri și probleme în spirală, în loc să genereze o dorită ordine socială. Lord of the Flies este materie obligatorie în toate școlile serioase, iar Catch-22 a devenit o noțiune în materia logicii.
Cum spuneam, la noi nu există asemenea referințe culturale. Nici măcar cele două romane nu sunt studiate pentru aceste subiecte majore, asta dacă sunt cât de cât studiate sau măcar citite de români. Ca urmare, în ceea ce privește domnia legii, dacă nu știm că există o problemă, înseamnă că ea nici nu există.
Și totuși, viața vine peste noi cu virulență. Nu mai departe de astăzi, însuși președintele Curții Constituționale a României, domnul Augustin Zegrean, a declarat, cu deplină seninătate, că „Asta-i măreția dreptului! Toate legile lasă loc de interpretare!”
Această declarație nulifică un întreg eșafodaj de presiuni externe, care cereau ca independența „justiției” să nu fie lezată, iar în România să domnească legea. Aceste presiuni s-au făcut, în ultimile săptămâni, în conextul bâlbâielilor privind organizarea, desfășurarea și validarea referendumului național pentru demiterea președintelui României, domnul Băsescu Traian. Într-o totală dizarmonie cu aceste presiuni externe, domnul judecător constituțional Zegrean vine și spune că, la noi, domnește bunul plac. Punct.
În aceste condiții, independența justiției se transformă în dictatură, iar noi intrăm în spirala Catch-22, în care orice intervenție a „organului de justiție”, fie el și numai constituțional, nu face dreptate, ci crează, de fiecare dată, câte o nouă problemă.
Am făcut referire la cele două cărți fundamentale nu pentru a-mi etala cultura, ci pentru a folosi un limbaj pe care l-ar înțelege oricine din Vest, chiar și excelențele lor domnul ambasador american la București și domnul comisar șef Barroso, de la Bruxelles.
Cât despre publicul român, acesta va trebui să trăiască drame și experiențe similare cu cele trăite de personajele acestor romane, adică, să se dea cu capul de pereți, pentru că nu au învățat din cărți ce necazuri pot să pățească într-o societate a bunului plac și nu s-au gândit că se poate și altfel, mai bine.

8 comentarii:

  1. Ce ziceți, totuși, de ”Țiganiada„ lui Budai- Deleanu??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excelentă sugestie! Numai că acolo este vorba despre „țigani”, nu despre „oameni”. Am pus ghilimele ca să subliniez că nu îmi însușesc ideea că țiganii nu ar fi oameni, ba, din contră...

      Ștergere
  2. Să-mi iertați îndrăzneala de a ocupa atâta spațiu!
    Îmi este dificil, după atâția ani, să aleg versurile potrivite situației actuale.
    Am citit poema în clasa a IX-a, am revăzut-o în anul I de facultate..
    Dacă aș avea răbdare și vreme, aș reciti „Țiganiada”, cu mintea mea de acum și cu experiența unei mereu repetitoare realități, în care doar numele personajelor se schimbă.
    Sau doar măștile.
    Budai-Deleanu mi se pare astăzi un occidental avangardist, creator al unui fenomen unic, rudă îndepărtată, cumva doar cu „Istoria ieroglifică„ a lui Cantemir, ivit cu vreo trei sferturi de secol înaintea lui Caragiale, critic serios, moralizator și patriot, cunoscător al tainelor politicii, pe care le prezintă într-un limbaj alegoric, simpatic, în usturimea biciului rimei.
    „ Împărechieri dederă-a să face;
    Unul pe-altul a mustrare-începe,
    Nici unul vra să-asculte cu pace
    Și tocma ca nește fieri surepe
    Răpștind merg și să scoală pe sine,
    Ar mușca, dară nu știu pe cine.

    Urgia văzând aceste, bate
    În palme: „Bravo, țigănie!..."
    Și zice Războiului: „O, frate,
    Acu, deacă vrei, fă-ți o șozie!
    Și te-arată la țigani în pripă,
    Să vezi cum or purcede-în răsipă."//

    Spre norocul lui un ciolan vede

    Zăcând la pământ , de moartă vită../

    De aici mersă ca pârjolul sfada

    Și să rășchiră în toată grămada/

    Ș-unde-ți merge răsipiți în lume
    Făr' patrie, casă, fără hrană?
    Ah' cel mai amar! ba și făr' nume
    Purtând cu voi vecinică prihană!...
    Nu, dragi voinici! Ori la slobozie,
    Ori la moarte drumul să ne fie!...

    Și deacă-i hotărât din vecie,
    Patria să cază fără vină,
    Aceaiaș' soarte ș-a noastră fie:
    Un mormânt ne-astupe ș-o țărână!
    Vrăjmașului alta nu rămână
    Făr' pământul și slava română.

    „Du-ne (strâgând), măcar în ce parte,
    Ori la slobozie sau la moarte!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos pentru citat! Subscriu într-u totul la părerea dumneavoastră despre Budai-Deleanu.

      Însă, așa cum ați constatat, el și „Țiganiada” sunt doar amintite în școală și nu studiate ca atare. Cine vrea să știe despre el, poate să afle, cine nu, nu. La fel, cine vrea să citească „Țiganiada” o citește, cine nu, nu.

      La anglo-saxoni, însă, un autor care poate însemna ceva, orice, în viața de zi cu zi a omului simplu dar alfabetizat, este studiat exact pentru a reliefa acea semnificație personală. La fel cum matematica este studiată ca instrument de viețuire de zi cu zi și nu ca o materie abastractă.

      Ștergere
  3. Pana la urma slugile lui Basescu isi facura datoria.

    RăspundețiȘtergere
  4. Curtea Constituţională trebuie desfiintata deoarece s-a dovedit păguboasă, oamenii aceea trebuie arestati si interogati sub juramant, deoarece sunt susceptibili la comitere de crima organizată. Nu se poate abuza legea in scopul propriului interes! Este inadmisibil asa ceva, dle Augustin Zegrean.

    Domnule Jose Manuel Durrao Barroso, Curtea Constituţională şi-au făcut treaba din care şi dumneavoastra şi staff-ul dumneavoastra faceti parte. Oamenii care se asteptau sa aduci o solutie la acest conflict, calmare a apelor, o viaţă mai bună, într-o lume lipsită de propaganda urii, astfel încât preşedintele să fie demis cu votul din 29 Iulie 2012.

    Acum, prin revenirea la Cotroceni a presedintelui ilegitim, aceasta marcă se întipăreşte în inima adevărului nostru interior, iar imaginea țării alături de conducătorul comunist al României sa imortalizat, într-o lume în care discriminarea, excluderea şi marginalizarea valorilor din Romania par a avea un destin de neevitat.

    Băsescu nu mai este preşedintele României, ştiut faptul că nu poti face lumea mai buna având în vedere purtarea judecatorilor politruci numiţi la Curtea Constituţională.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe 19 august, scriam:
      „Pe 21 august 2012, Curtea Constituțională a României poate să decidă orice vrea ea, nu ceea ce ar trebui să decidă în funcție de realitatea evidentă și de textul legii.

      Va putea să rețină ca cifră din care se calculează cvorumul cifra de peste 18 milioane de votanți, înscriși în listele electorale permanente, ce ar fi trebuit să fie fost actualizate până la data de 10 iulie 2012 și care au fost folosite efectiv la referendumul național din 29 iulie 2012, ca și când ar fi fost actualizate. În acest caz, referenumul va fi invalidat, pentru că nu s-a întrunit cvorumul, adică majoritatea celor înscriși pe acele liste electorale permanente nu s-a prezentat la vot.

      Această opțiune este posibilă dar este foarte puțin probabilă. Ea ar ridica o îngrijorare legitimă că s-au făcut presiuni asupra Curții Constituționale, în perioada scursă de la data de 3 august, când Curtea ar fi putut deja decide în acest sens, dar a preferat să nu o facă, și data de 21 august 2012.”

      Ridicarea la certitudine a probabilității foarte mici ca această decizie să fie luată nu face decât să îmi dea dreptate. Adică, cei care au votat decizia au fost supuși unor presiuni ilegale, despre care ne avertizau să nu se facă domnii europeni și americani. Altfel, ar fi putut lua această decizie de acum trei săptămâni.

      Mai rămâne să se ancheteze, în amănunt, acest aspect, al presiunilor. Cine să le fi făcut? Și, de ce?

      Ștergere