Domnilor parlamentari

Aceasta este o scrisoare pe care o adresez parlamentarilor care mă reprezintă în cele două camere ale Parlamentului României. Dacă este cineva de acord cu cele scrise mai jos, poate să reia textul pentru a fi trimis parlamentarilor săi. Cum, la fel de bine, poate să facă publică această scrisoare, pentru a ajunge la ochii și urechile cât mai multor parlamentari români.

Domnilor parlamentari, 

Președintele interimar al României, domnul Crin Antonescu, a afirmat că decizia Curții Constituționale a României (CCR) privind referendumul pentru demiterea președintelui României din 29 iulie 2012 este nedreaptă dar că o va respecta, atât domnia sa cât și partidul al cărui președinte este. Domnul premier Victor Ponta a declarat, la rândul său, că „decizia CCR va fi respectată și implementată”.

Dumneavoastră, ca reprezentanți liberi ai cetățenilor care v-au votat, nu trebuie să considerați aceste declarații ca linii de gândire și acțiune ale partidelor pe care acești doi domni le conduc și care formează nucleul majorității parlamentare actuale.

Dumneavoastră trebuie să gândiți cu mintea dumneavoastră și să priviți la interesele celor ce v-au delegat suveranitatea lor de popor român. Dacă veți face astfel, veți descoperi trei lucruri esențiale.

În primul rând, veți înțelege că domnii Antonescu și Ponta nu au voie de la străini să spună altceva referitor la deciziile Curții Constituționale a României. Orice semn că domniile lor nu ar respecta aceste decizii este automat interpretat de către unii occidentali ca un atac la adresa „instituției fundamentale” pe care CCR o reprezintă. Și domnul președinte interimar și domnul premier sunt convinși că de atitudinea lor față de CCR depinde soarta României, dacă aceasta va fi „izolată” pe plan politic sau că va suferi chiar sancțiuni ori agresiuni pentru faptul că „puterea” exercită presiuni asupra „justiției”.

Aceste convingeri și aceste atitudini personale ale celor doi domni nu pot să se extindă la nivelul dumneavoastră, pentru că dumneavoastră nu trebuie să gândiți și să faceți ce și cum vă zic străinii, ci să gândiți și să acționați exclusiv cum vă zic cetățenii români. Dacă românii care au soarta Țării în mâinile lor vă zic să nu respectați decizia CCR, înseamnă că ei au cântărit că ascultarea străinilor este mai rea pentru ei decât „supărarea” acestora.

În al doilea rând, veți constata că decizia Curții Constituționale a României privind invalidarea referendumului din 29 iulie 2012 pe motiv că nu s-a atins pragul de validare constituit din majoritatea celor înscriși pe listele electorale și privind reinstalarea domnului Băsescu Traian, președintele suspendat, în funcția de președinte al României este ea insăși nevalabilă, ilegală și greșită. Deci, nu poate fi respectată.

Această decizie s-a luat prin constrângere, presiuni și chiar amenințări exercitate asupra unor membrii ai Curții Constituționale a României. Acest lucru rezultă din declarațiile publice ale doamnei judecător Aspazia Cojocaru, care a spus că, dacă ar fi votat altfel decât a votat, ar fi fost trimisă la închisoare, în condițiile în care legea îi dă imunitate deplină pentru votul său.

Dar este foarte credibil că și alți membri ai Curții au fost constrânși sau presați să voteze decizia aceasta. Pe de o parte, atât americanii cât și europenii care s-au pronunțat în cazul referendumului au afirmat că au indicii credibile că asupra membrilor Curții se exercită asemenea presiuni și au avertizat că orice decizie luată în astfel de condiții este ilegitimă și nu va fi acceptată de Occident.

Pe de altă parte, numai prin constrângere și presiuni puteau membri CCR să voteze ceea ce au votat, pentru că decizia lor nu respectă legea și frizează bunul simț.

În motivarea deciziei lor, ei au arătat că au descoperit inițial că datele ce trebuiau să stea la baza calculării cvorumului prevăzut de lege erau conflictuale și au cerut Guvernului precizări și alte date. La termenul din 21 august, au declarat că Guvernul nu le-a răspuns acestor solicitări și, ca urmare, în pofida oricărei logici, au decis pe baza datelor declarate de ei înșiși incorecte și de care dispuneau de la început.

Este dreptul lor să nu rețină că Guvernul le-a oferit date din care să judece domniile lor dacă listele electorale permanente ce s-au folosit la referendum sunt corecte și pot sta la baza calculării cvorumului ori nu. În schimb, ei au reținut numai faptul că Guvernul le-a indicat un număr de cazuri de inscrieri greșite pe liste, care nu ar fi „influențat rezultatul votului”. Numai că CCR nu are competența să interpreteze datele, să stabilească dacă ele sunt numere mari ori mici, ci doar să constate dacă referendumul a fost corect sau nu, din punct de vedere procedural. Ori, când listele electorale permanente conțin zeci de mii de morți, nu poate CCR să spună că, atâta vreme cât nu sunt sute de mii sau milioane de morți pe aceste liste, ele sunt corecte și pot fi folosite la calcularea cvorumului. Pur și simplu, CCR nu are o asemenea competență.

Președintele CCR, domnul judecător Augustin Zegrean, a declarat, înainte de adoptarea deciziei discutate aici, că „legile sunt interpretabile”, înțelegând prin aceasta, în context, că CCR aplică legea după bunul său plac și nu după litera ei.

În consecință, domnia sa și alți cinci judecători, în pofida oricărei legi, au decis nu numai invalidarea referendului deoarece nu s-a atins pragul electoral al majorității celor înscriși pe listele electorale permanente, dar și reinstalarea domnului Băsescu în funcția de președinte al României.

Prin această decizie și în deplină concordanță cu opinia domnului judecător Zegrean că CCR poate interpreta orice lege cum vor ei, s-a ajuns la situația ca toți absenții de la votul referendumului să fie considerați că au avut „opțiunea politică” ca domnul Băsescu să nu fie demis. Numai că această decizie nu reflectă realitatea și este fundamental incorectă. Sunt date certe că cel puțin trei milioane de cetățeni români cu drept de vot nu au putut, din punct de vedere fizic, să voteze la referendum, dar nu există nici măcar un indiciu privind numărul celor care nu au votat pentru că așa le-a cerut președintele suspendat, exprimându-și astfel „opțiunea politică” pro-Băsescu, interpretată fundamental eronat de Curte.

În schimb, există un număr de peste 7,4 milioane de cetățeni români cu drept de vot care s-au pronunțat deschis și măsurabil pentru demiterea domnului Băsescu Traian. Aceștia constituie o majoritate de peste 87 la sută dintre cei ce au votat la referendum. Votul lor arată, fără drept de tăgadă, că domnul Băsescu a fost demis, conform Art. 10 din legea de referință, privind organizarea referendumului.

Deci, Curtea Constituțională a României a greșit când a decis că invalidarea referendumului duce automat la reinstalarea suspendatului în funcție, ca și când majoritatea cetățenilor s-ar fi pronunțat împotriva demiterii. Ori, o asemenea greșeală face ca decizia CCR să nu mai poată fi respectată.

Mai mult chiar, această decizie este ilegală, în condițiile în care CCR nu are competențe în reinstalarea unui demnitar pe care nu l-a suspendat ea.

În fine, în al treilea rând, veți înțelege lucrul estențial că problema demiterii domnului Băsescu Traian a depășit de mult și cu mult cadrul luptei pentru puterea politică în România.

Pe timpul dezbaterilor și prin adoptarea hotărârii de suspendare, ați dovedit că vă însușiți opinia că domnul Băsescu este incompatibil cu funcția înaltă în stat de președinte al României. Perioada care a urmat suspendării a prilejuit, însă, etalarea unor aspecte strategice pe care nu le-ați luat în seamă până acum.

Domnul Băsescu Traian s-a dovedit dispus să pună în cumpănă securitatea națională pentru prezervarea propriilor interese, care sunt contrare interesului public. Împreună cu complicii domniei sale, au folosit o retorică de război civil, în care au predominat acuzațiile de „lovitură de stat” și, prin anumite acțiuni publice de forță, cum au fost acțiunile unor procurori în satele românești, au arătat că sunt dispuși să recurgă la orice fel de acte, inclusiv penale, pentru a-și atinge scopul de prezervare a puterii.

Ministrul demisionat al Internelor, domnul Ioan Rus, a declarat că demisia sa este o formă de protejare personală împotriva perspectivei de a-și „petrece bătrânețile în închisoare”, după ce domnul Băsescu a amenințat cu închisoarea pe primari și pe oricine ar oferi date corecte privind listele permanente de alegători, în vederea lămuririi neconcordanțelor între datele înscrise în diferite situații. Asta, în condițiile în care ministrul internelor este membru de drept al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Tot în această perioadă, a rezultat cu claritate că domnul Băsescu Traian este exponentul sau chiar garantul unor interese străine în România, interese care pot fi opozabile celor naționale, ale cetățenilor români pe care îi reprezentați dumneavoastră în Parlament. Numai așa se explică îndârjirea cu care domnul ambasador al Statelor Unite ale Americii la București îi ia partea domnului Băsescu, în pofida oricărui echilibru de care ar fi trebuit să dea dovadă. Cum, tot numai așa se explică faptul că Guvernul Germaniei și-a însușit date false privind situația din România, care îl favorizează net pe domnul Băsescu, în loc să dovedească o cunoaștere corectă a situației de la noi.

În aceste condiții, obligația dumneavoastră de reprezentanți aleși ai poporului român este să constatați că suveranitatea acestuia, exprimată constituțional prin referendum, a fost complet nesocotită de Curtea Constituțională a României, care a emis o decizie incorectă, ilegală și greșită privind rezultatul referendumului național din 29 iulie 2012 pentru demiterea președintelui României, domnul Băsescu Traian.

Nu numai că o asemenea decizie nu trebuie respectată, dar aveți obligația să o puneți în atenția Parlamentului, pentru a constata mecanismele incorecte și faptele reprobabile prin care s-a ajuns la adoptarea ei, să identificați vinovații pentru exercitarea de presiuni și constrângeri de orice fel, precum și victimele acestor constrângeri și presiuni, dintre membrii Curții Constituționale a României și să acceptați prezentarea și citirea în fața camerelor reunite ale Parlamentului doar a unei decizii corecte, legale și credibile a Curții Constituționale.

În același timp, trebuie să constatați gravele daune pe care domnul Băsescu Traian și complicii săi le-au produs condiției de securitate națională a României, înainte și după desfășurarea referendumului național din 29 iulie 2012 și să luați măsuri legislative și de control parlamentar pentru ca această situație să fie curmată imediat, iar cei vinovați să fie împiedicați să mai poată produce asemenea daune în viitor.